Max Weber este, fără îndoială, unul dintre cei trei-patru mari autori care au fondat şi au marcat profund disciplina sociologiei, alături de Marx, francezul Emile Durkheim şi, poate, Werner Sombart. În spaţiul cultural anglo-saxon - şi în special în Statele Unite - lucrările sale sunt chiar mai cunoscute decât în Germania sa natală - în ciuda unui loc onorant în istoria patriei sale (a fost consultant al părţii germane la negocierile pentru Tratatul de la Versailles şi
În spaţiul cultural anglo-saxon – şi în special în Statele Unite – lucrările sale sunt chiar mai cunoscute decât în Germania sa natală – în ciuda unui loc onorant în istoria patriei sale (a fost consultant al părţii germane la negocierile pentru Tratatul de la Versailles şi, de asemenea, a fost implicat în elaborarea Constituţiei Republicii de la Weimar).
Pentru sociologi, politologi şi, în general, pentru cei interesaţi de ştiinţele sociale, textele lui Weber sunt clasice – de la „Etica protestantă şi spiritul capitalismului“, cartea sa cea mai cunoscută, până la eseul „Politica, o vocaţie şi profesie“ sau „Economie şi societate“ (cea mai amplă şi mai consistentă lucrare a sa), aparţin bibliografiei obligatorii a domeniului.
„Etica protestantă şi spiritul capitalismului“, apărută iniţial în 1905 şi reeditată recent la Humanitas, este una dintre marile cărţi ale secolului trecut, find citată încă şi azi, la mai bine de un veac de la apariţie. Celebritatea ei se datorează, cel puţin în parte, şi faptului că prezintă, ca model de dezvoltare istorică a ceea ce numim „capitalism“, o perspectivă complet opusă aceleia, incomparabil mai influente şi mai cunoscute, a lui Marx.
Spre deosebire de compatriotul său, Weber consideră capitalismul drept un produs secundar al unei viziuni de ordin religios asupra lumii – cea expusă de protestantism, sau, mai exact, de una dintre variantele radicale ale acestuia, calvinismul. Faptul că începuturile epocii moderne şi naşterea capitalismului coincid cu Reforma anti-catolică, declanşată de Martin Luther la sfârşitul secolului al XV-lea, nu e probabil o simplă coincidenţă.
Ipoteza lui Weber e seducătoare: Reforma a răsturnat complet perspectiva catolică occidentală asupra mântuirii. În locul unei mântuiri garantate de credinţa în Dumnezeu, de penitenţă şi de participarea la sacramentele Bisericii Catolice, calvinismul oferă o viziune cu totul diferită: doar Dumnezeu ştie care sunt cei aleşi, cei ce vor intra în Paradis. De la naştere, prin voinţa divină, omul e sau damnat sau ales, fără să poată interveni în cursul lucrurilor şi, pentru că voinţa divină rămâne inaccesibilă omului, nici măcar nu ştie dacă va fi mântuit sau nu.
Dar cum îşi poate trăi viaţa un credincios, dacă mântuirea sau damnarea sa sunt deja hotărâte? Doctrina calvinistă a rezolvat abil problema: trebuie să trăieşti ca şi cum ai fi deja ales, iar calea cea mai sigură e munca, pentru a confirma şi a susţine astfel o ordine a lumii conformă voinţei divine. Tranziţia către o etică a muncii de tip capitalist, în viziunea lui Weber, e una extrem de subtilă: confruntat în permanenţă cu o alegere simplă (acţionez conform voinţei lui Dumnezeu sau nu), credinciosul calvinist are în viaţă un singur scop – preamărirea Domnului. Munca dă sens vieţii. Dar scopul nu e de a strânge avuţii pentru sine (căci patima pentru lucrurile pământeşti e un păcat) şi nici de a da bani cerşetorilor (căci încurajează lenea), ci pentru a munci în continuare (adică a investi) şi pentru a trăi cumpătat (adică a economisi). Astfel, etosul capitalist, în forma sa modernă, se naşte dintr-o viziune religioasă.
Editura Humanitas 300 pagini PREŢ: 27 LEI
Best seller
Editura Nemira 176 pagini
PREŢ: 19,9 LEI
Editura Brandbuilders 288 pagini
PREŢ: 33 LEI
Editura Nemira 256 pagini
PREŢ: 18,9 LEI