Argumentele care i se aduceau lui Nastase si impresarului sau pentru a-i convinge ca fac o greseala cerand bani pentru aparitii televizate erau siropoase si ridicole. Cum, spunea unul dintre invitati, nu vreti sa produceti bucurie milioanelor de oameni care va iubesc, era intrebat Nastase, de parca acesta fusese invitat la biserica si nu intr-o institutie care-si propune sa produca bani.
Pentru ca, de fapt, acel post de televiziune (foarte stimabil, altminteri, Antena 1), ca oricare alt post comercial, este privit ca o investitie. Atunci cand un realizator doreste sa aduca in emisiunea sa un invitat de talia lui Ilie Nastase o face pentru ca respectiva emisiune sa aiba audienta mai mare. Daca audienta creste, exista si publicitate mai multa deci, implicit, incercari mai mari. Si atunci, de ce sa i se ceara unui om al carui principal capital este imaginea
sa-si ofere pe gratis ceea ce poseda. Este si aceasta o mentalitate comunista, insa adanc implementata in subconstientul colectiv: aceea ca o vedeta ca Ilie Nastase are, oricum, destui bani de ce sa mai ceara si pentru o aparitie la televizor? Va cere pentru ca de pe urma aparitiei sale se obtin alti bani si atunci este normal ca si Nastase sa beneficieze de o parte din aceste venituri. Tot ceea ce are succes la public, indiferent daca este vorba de o vedeta, o inghetata, sau o carte, costa in functie de cerere si oferta. Asta este regula in capitalism. O regula pe care o vor invata in anii urmatori si cei care conduc un post de televiziune, un post de radio, sau un ziar. Vedetele sunt putine, iar cei care vor sa le vada sau sa le auda vorbind, tot mai multi. Asa ca, pana la urma, acest regret se exprima in cel mai simplu mod, adica in bani.