Completarea – "La radio a apărut deja o voce nouă în emisie (Codruţ Kegheş, alias Dezbrăcatu’ – n. red.) și cine ascultă Kiss FM știe cine e" –, poate însemna o confirmare indirectă că, de-acum înainte, se cârcotește cu Codruţ Kegheş și la televizor.
”Dacă chiar vor să afle ce salariu am, emisiunea ar trebui să mai existe alți zeci de ani", comentează Andreea Esca, întrebată despre ce rol crede că are emisiunea pamflet "Cronica Cârcotașilor" în grila unui program TV; de numele vedetei Pro TV se leagă poate cel mai tare subiect din Cronică – cine nu a auzit de înregistrarea în care vedeta a fost surprinsă înaintea jurnalului de știri supărată pe un… buton.
Esca mărturisește că nu e "în targetul emisiunii și nu o urmărește", dar crede că "din moment ce a rezistat pe micile ecrane atâta vreme, înseamnă că există un public și că emisiunea trebuie să existe în continuare pentru publicul ei".
Și va exista în continuare, promite Mișu Găinușă, dar – vorba lui Tache Farfuridi, personajul lui Caragiale – "se schimbă pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale…".
Spicuiri din discuția cu Mișu Găinușă:
»» Emisiunea asta nu e nici Șerban Huidu, nici Mișu Găinușă. "Cronica Cărcotașilor" e o emisiune de opinie și un show de televiziune, dacă vrei, complexă, cu mai multe rubrici, mai multe tipuri de umor și satiră. (…) Ea nu reprezintă un singur om și poate să meargă mai departe dacă e de calitate. Oricum, atunci când ștacheta calității scade, publicul te taxează și te scoate de pe post.
»» În 11 ani, în emisiunea asta, care a crescut și s-a dezvoltat ca floarea-soarelui (râde), au apărut și alte figuri puternice, carismatice… sunt oameni care trec de sticlă, care sunt foarte talentați – Mistreţu`, Dezbrăcatu`, Puştiu`, Hrubaru, bebeluşele, Oana…
»» Nici acum nu știu dacă am luat cea mai bună decizie continuând să apar în fața camerelor…asta doar publicul poate sancționa sau aprecia; totul s-a întâmplat foarte din scurt, în plin sezon…n-am avut timp să pregătesc cât de cât ceva, așa cum s-a întâmplat după accidentul de la schi (al lui Șerban). Știi, acum ar fi fost ideal și foarte potrivit să fi avut doi băieți sau două fete sau un băiat și o fată mai tineri și talentați care să intre pe post și să ne înlocuiască…chiar mi-ar plăcea să stau în spate și să le scriu scenariile. Nu am avut persoanele astea.
»» Emisiunea asta a fost foarte greu încercată. Perioada grea a început când a murit Toni (Tecuceanu – n.red.)…a urmat accidentul la schi, apoi cel rutier…faptul că mai facem umor și în condițiile astea înseamnă că suntem niște profesioniști. Repet, să faci satiră în condițiile astea e foarte, foarte, foarte greu.
»» M-a deprimat tot ce s-a întâmplat. M-am gândit să renunț și n-am dormit multe nopți din cauza asta. Dar, până la urmă, Cronica trebuie să meargă înainte. Nu pot s-o opresc eu și nici nu cred că dacă eu m-aș retrage, Cronica s-ar opri.
»» Să merg mai departe a fost o provocare pentru mine. Cred însă că am demonstrat încă din primăvară că emisiunea asta poate să continue și fără unul dintre noi doi…suntem o echipă întreagă. Atunci, am făcut o ședință și le-am zis colegilor că eu nu sunt șef și nici n-am valențe de așa ceva, eu sunt un tip singuratic, un scriitor. Le-am mai spus și că a venit momentul să punem toți umărul și să continuăm. A funcționat.
»» Sunt convins că am exagerat pe ici, pe colo. Un efect al acestui șir de evenimente nefericite a fost și o reașezare a măsurii noastre și a modului de a face satiră. De-aici încolo. Cronica o să aibă subiecte mult mai sociale, ne întoarcem la oamenii din mijlocul cărora am plecat.
»» Recunosc că, uneori, am sărit calul și că am făcut niște meciuri personale, dar n-o să se mai întâmple asta. Ne vom concentra pe acel "Ridendo castigas mores" (Râzând, câştigăm mai mult și îndreptăm greșelile). Asta e ceea ce vrem noi să facem în continuare. Dacă tot vorbim de asta, vreau să-i cer scuze telespectatorului, dacă s-a simțit jenat vreodată sau obosit de anumite subiecte, de abordări… nici noi nu suntem perfecți.
În loc de notă de subsol: "Cronica Cârcotașilor" este o coproducție Hodoronc-Tronc Production, compania lui Șerban – o afacere care a generat, anul trecut, venituri totale de circa 1,85 mil. euro și un profit net de puţin peste 700.000 de euro, potrivit datelor de la Ministerul de Finanțe, și Prima TV. Și tot un fel de coproducție este și între Hodoronc-Tronc și firma lui Mihai Găinușă, Trosc-Pleosc.
Emisiunea pamflet s-a născut, oficial, la televizor, în toamna lui 2000, sub titulatura de "Cronica Cârcotașului", pentru că la momentul respectiv era spusă doar din perspectiva unui Șerban Huidu cu gura mare, care modera deja de trei ani un format similar al emisiunii, la Radio 21. În doi se cârcotește din 2001. Cu Mihai Găinușă la pupitru, show-ul a început să semene cu ruda sa italiană "Striscia la notizia", de pe Canale 5. Înainte să fie cooptat la "Cronică", Mișu lucra la Radio Delta RFI și la "Chestiunea zilei" (Pro TV), unde scria monologurile cu care Florin Călinescu deschidea emisiunea. Doi ani mai târziu, cârcotașii se mută de la Radio 21 la Kiss FM. Azi, numai echipa care apărea în fiecare seară de miercuri "pe sticlă" trece de zece personaje, plus cârcotașii cântăreți de la JukeBox.
Brandul "Cronica Cârcotașilor" e monetizabil și în afara emisiunilor. Cârcotașii au produs și jucat în mai multe spoturi publicitare, printre care se numără reclamele la Digi sau cele la ketchupul Tomi.
În ultimii ani, pe lângă activitatea sa media, Mișu Găinușă s-a remarcat și ca autor de beletristică (a scris "Scândura de frizerie", "Povestiri mortale", "Cotcodăceli", "Fără cap și fără coadă" și "Trialoguri cârcotașe").
Întâmplător sau poate nu, titlul următoarei cărți a lui Mișu, care va fi lansată în cel mult două săptămâni, este "Jurnal de viitor". "E o carte de ficțiune și nu e umoristică. E literatură și cred că e cea mai bună scriere a mea", spune Mișu. Face o pauză. ‘Pentru mine cartea asta e foarte importantă pentru că mă redefinește ca scriitor", continuă el. Și încă o dezvăluire: "Vreau să ies și pe piața de afară, să văd dacă într-adevăr sunt scriitor. Vreau să mă conving că nu numai numele vinde, pentru că, aici, e clar că multă lume cumpără cărțile pentru că sunt scrise de mine. Afară îți vezi valoarea și încerc să-mi găsesc o piață și acolo".