Nu mi-a păsat niciodată prea mult ce mi se va întâmpla după pensionare. Dezinteres al oamenilor tineri, care îşi închipuie că mai au o eternitate până la bătrâneţe. Calcule care atårnă mereu în favoarea momentului şi exclud îndepărtate nevoi viitoare. Cochetărie cinică, cu speranţa redusă de viaţă a unei generaţii de fumători stresaţi şi teribilisme de genul „n-apuc eu pensie“ sau „m-o trimite şi pe mine cineva la azil“. Creier curăţa
Nu mi-a păsat niciodată prea mult ce mi se va întâmpla după pensionare. Dezinteres al oamenilor tineri, care îşi închipuie că mai au o eternitate până la bătrâneţe. Calcule care atårnă mereu în favoarea momentului şi exclud îndepărtate nevoi viitoare. Cochetărie cinică, cu speranţa redusă de viaţă a unei generaţii de fumători stresaţi şi teribilisme de genul „n-apuc eu pensie“ sau „m-o trimite şi pe mine cineva la azil“. Creier curăţat de îngrijorări pentru viitor, spălat de preocupări pentru economisire, în ani întregi în care am aflat că grija pensiei o poartă statul, cel care, chiar dacă eşti iresponsabil, îţi ia oricum bani pentru a-ţi aranja subzistenţa la bătråneţe. Statul ne-a deresponsabilizat atåt de bine de viitorul propriei noastre bătråneţi, încåt nici la pensiile private nu ne înghesuim să punem un ban deoparte.
Pe cåţi dintre tinerii care contribuie la sistemul public de pensii îi preocupă ce se întåmplă cu banii reţinuţi în fiecare lună? Avem aşteptări modeste, ştim că pensia din viitor nu ne va transforma în bătrånei simpatici pe plajele din Hawaii sau turişti în jurul lumii, dar stăm liniştiţi că banii sunt acolo. O fi statul un prost administrator, dar nu pierde leii pe drum şi nici nu fuge cu ei în traistă. Timide semne de întrebare ridicate în ultimii ani, în perioadele de recorelare şi recalculare a pensiilor, nu ne-au zdruncinat încrederea. Sigur că baze de date vechi de 60 de ani nu pot fi perfecte! Bineînţeles că pensionarii trebuie să alerge pe la toate fostele locuri de muncă, sperånd că mai există vreo arhivă uitată în fabrica demult închisă, care să le pună la punct cărţile de muncă şi să arate cu cåt au contribuit la pensia publică! Nouă nu ni se poate întåmpla aşa ceva… totul e informatizat acum…
La lumină începe să iasă însă timid o altă realitate. Oameni care nu şi-au pus vreodată întrebarea dacă banii reţinuţi pentru pensia de stat sunt acolo unde trebuie află, odată cu primele neclarităţi apărute la pensiile private, că au probleme mai mari cu pensia publică. Un CNP transmis greşit de angajator la Casa de Pensii le-a dus contribuţiile într-un cont-fantomă şi nimeni nu s-a sesizat, ani de zile, că eroarea trebuie remediată. Se pot considera fericiţi că au aflat acum că sistemul statului nu e infailibil, şi nu mai tårziu, cånd ar trebui să alerge după documente, ca actualii pensionari la recorelare. Şi mai pot mulţumi că învaţă, la tinereţe, primele simptome din „grija bătråneţii“.