Parchetul este, fără îndoială, pardoseala preferată a multora dintre noi. Conferă oricărui spațiu un sentiment de căldură, naturalețe și nu se demodează niciodată. Unul dintre cele mai importante avantaje ale parchetului este posibilitatea de a se recondiționa, prin rașchetare, lăcuire, uleiere sau ceruire. În cazul laminatului sau altor tipuri de pardoseli, acest lucru nu este posibil. Pentru rașchetarea parchetului, chituit și lăcuit în două straturi, parchetarul vă va cere între 10 și 20 EUR/mp.

Deși parchetul este o investiție mai costisitoare, este o alegere pe termen lung. Parchetul este extrem de durabil și, cu o întreținere adecvată, poate rezista decenii întregi fără urme vizibile de uzură. 

Totuși, are și un dezavantaj semnificativ – are proprietăți higroscopice, ceea ce înseamnă că absoarbe umezeala atmosferică și capilară, ceea ce poate duce la umflare. Dacă se varsă lichid pe parchet, acesta trebuie șters imediat pentru a preveni deformarea. La curățarea parchetului, cârpa folosită nu trebuie să fie udă, ci doar foarte bine stoarsă, puțin umedă.

Caracteristicile mecanice și estetice ale parchetului depind în mare măsură de tipul de lemn din care este realizat. Fiecare tip de lemn are avantaje și dezavantaje:

Tipuri de lemn pentru parchet

Cele mai utilizate tipuri de lemn pentru parchet sunt stejarul, fagul, frasinul și arțarul.

Parchetul din stejar se remarcă prin duritate și rezistență excepțională la deteriorare. Are cel mai bun raport calitate-preț, dar și rezistență și durată de viață. Estetica sa este un alt motiv pentru popularitate, deoarece nuanța sa nu tinde spre galben sau roșu și este discretă comparativ cu alte tipuri de parchet.

Parchetul din fag – lemnul din fag este, de asemenea, des folosit pentru parchetul masiv. Fagul poate concura cu stejarul în ceea ce privește duritatea, însă este mai sensibil la fluctuațiile de temperatură și umiditate, având tendința de a se modifica mai mult. De asemenea, fagul are o culoare și o textură neuniforme, fiind recunoscut pentru așa-numitele „noduri”.

Parchetul din arțar este foarte rezistent la deteriorări și zgârieturi, dar mai greu de prelucrat și mai pretențios la rașchetare. Datorită durității sale, reprezintă o pardoseală rezistentă, potrivită pentru spații intens utilizate. Este de culoare maro deschis și are o textură subtilă. Totuși, arțarul tinde să își schimbe culoarea sub influența razelor UV, problemă ce poate fi remediată prin aplicarea unui strat de protecție UV.

Parchetul din frasin este un alt tip popular. Comparativ cu stejarul, frasinul este mai flexibil și elastic. Are proprietăți mecanice excelente și rezistență bună la uzură, fiind potrivit pentru spații cu trafic intens. Parchetul din frasin conferă un aspect rustic datorită texturii sale pronunțate, fiind mai puțin potrivit pentru interioare moderne și minimaliste.

Parchetul din lemn de cireș se distinge prin nuanța sa intensă de maro-roșiatic, cu o textură moderat pronunțată. Totuși, din cauza culorii puternice, este mai dificil de integrat în decoruri. Este un parchet sensibil, necesitând protecție împotriva mobilierului greu și evitarea deplasării acestuia pentru a preveni zgârieturile și denivelările.

Pe lângă aceste tipuri, pe piață există și parchet din nuc, salcâm, păr, castan etc. Pentru o recomandare potrivită, cel mai bine este să consultați un specialist în parchet.

Finisarea parchetului

Aspectul estetic al parchetului depinde și de protecția sa, respectiv dacă este lăcuit sau uleiat. Aceste tratamente protejează lemnul de influențele negative, făcându-l mai rezistent, mai puțin poros și mai ușor de curățat.

Lăcuirea parchetului este deseori preferată datorită rapidității cu care se execută. De obicei, se aplică două straturi de lac, în timp ce uleierea necesită mai multe aplicări.

Aspectul final al lacului poate fi lucios, mat sau semi-mat. Totuși, lăcuirea conferă lemnului un aspect de plastic, considerat nenatural de mulți. Uleierea, în schimb, accentuează textura și structura naturală a lemnului, păstrând aspectul său autentic.