Japonia a suferit mai mult de două decade de creştere economică sub medie, ceea ce a determinat o cădere a preţurilor la bunurile de larg consum, o piaţă imobiliară stagnantă şi o bursă muribundă. Îngrijorarea este aceea că economia SUA este pe cale să ajungă în aceeaşi situaţie în care a fost economia Japoniei.
Unele similarităţi dintre nenorocirile economice ale Japoniei şi ale SUA sunt izbitoare. Ambele ţări au populaţii care îmbătrânesc. Ambele au rate ale dobânzii foarte coborâte, lucru care nu  pare să aibă vre-un efect stimulator pentru economie. Şi ambele ţări au de a face cu un surplus de datorii.
Ar putea SUA intra într-o recesiune de mai multe decade  precum Japonia? Probabil că nu, spun experţii: Principala problemă a Japoniei a fost că a reacţionat prea greu la problemele sale, în timp ce SUA a reacţionat destul de rapid la criza economică. Cu toate acestea, unele probleme cu care se confruntă acum SUA vor avea nevoie de doi, până la cinci ani, pentru a fi rezolvate şi investitorii ar putea învăţa câteva lucruri din experienţa Japoniei.
Recesiunea SUA a început oficial în decembrie 2007 şi s-a încheiat în iunie 2009, potrivit Biroului Naţional de Studii Economice. Pentru multă lume, însă, încă se simte ca în recesiune. Rata şomajului este de 9,1%, potrivit Biroului de Statistică a Muncii, iar produsul internd brut a crescut fără prea mult entiziasm cu numai 1,3% în trimestrul doi şi se estimează că a crescut la 2,5% din trimestrul doi până în trimestrul trei.
Oricât de mizerabile ar părea condiţiile actuale, ele pălesc în comparaţie cu problemele Japoniei. „Nu este un deceniu pierdut, ci sunt două decenii pierdute“, spune Bill Kennedy, portofolio manager pentru fondul Fidelity International Discovery. Perioada de stagnare în cazul Japoniei a început în 1990, iar ţara încă se mai zbate şi acum.
Cât de grav este? Indicele Nikkei a coborât cu 80% de la vârful atins în 1989. Preţul imobilelor a căzut cu peste 80%. Ar putea trăi SUA momente precum cele ale Japoniei? „Este tot mai posibil“, spune Ryan Brecht, senior economist la Action Economics.
După cum spuneam, unele similarităţi sunt izbitoare. Spre exemplu, suferinţele Japoniei au început cu o piaţă imobiliară supraîncălzită şi împrumuturi frenetice – două probleme care sună familiar pentru orice american. Preţul locuinţelor din SUA a căzut cu peste 30% din 2006, potrivit Standard and Poor’s. Piaţa imobiliară japoneză încă nu şi-a revenit complet după excesele din anii ’80.

Atât SUA, cât şi Japonia au înregistrat pierderi majore pe bursă. Indicele Wilshire 5000 a scăzut cu 18% de la vârful atins în 2007. Ambele ţări suferă din cauza supraîndatorării: a cosumatorilor în SUA şi a corporaţiilor în Japonia. Şi o populaţie îmbătrânită înseamnă că mai puţini tineri muncitori vor trebui să suporte mai mulţi pensionari.

Japonezii au înrăutăţit lucrurile în trei feluri:

•    Băncile japoneze nu şi-au curăţat activele toxice destul de rapid.
•    După criza din 1990, banca centrală japoneză a ţinut dobânzile mult prea sus pentru mult prea mult timp
•    Îngrijorată din cauza ameninţării reprezentate de degradarea creditelor, Japonia a crescut taxele pe consum în 1997, ceea ce a condus la o încetinire a economiei care tocmai începea să îşi revină.

SURSA: CNBC