Că Europa are din ce în ce mai multă nevoie de energeie, o ştim cu toţii. Că există mai multe proiecte energetice care includ sau exclud din ecuaţie Rusia, iarăşi e un lucru cunoscut. Rusia i-a sugerat, zilele trecute, României să aleagă South Stream-ul, iar tensiunile din Iran provocate de falsificarea alegerilor prezidenţiale îngreunează şi mai mult Nabucco, şi aşa amânat.
Totodată, reprezentantul UGIR în Consiliul Economic şi Social European, propune Comisiei Europene modificarea proiectului Nabucco. Noul traseu ar urma să ajungă la Constanţa prin Marea Neagră, cu o investiţie de patru ori mai mică decât cele presupuse de proiectele Nabucco şi South Stream.
Fiecare din aceste gazoducte are avantaje şi dezavantaje pentru România. Întrebarea care stă pe buzele tuturor rămâne care este scenariul benefic pentru România?
Nabucco- pe post de sperietoare
Iniţiat în urmă cu aproximativ 8 ani, Nabucco vrea diversificarea surselor şi rutelor de aprovizinare cu gaze naturale.
Analistul Bogdan Chirieac consideră că proiectul Nabuco are câteva dezavantaje majore, care-l face greu de realizat. În primul rând, este vorba despre sursa gazului. “Recentele tulburări legate de falsificarea alegerilor prezidenţiale arată că, în timp, cazanul iranian va da în clocot. Apoi, terminalul de gaz din Austria, ce urma să fie un nod al sistemul european de conducte, a fost achiziţionat încă de anul trecul de…Gazprom, adică exact furnizorul de gaz rusesc. Proiectul Nabucco ce implică cooperarea unor administraţii din Bulgaria sau România va avea oricum mari dificultăţi, poticnindu-se în birocraţia şi corupţia incredibile din cele două state noi membre ale Uniunii Europene. În sfârşit, partea financiară a proiectului, cea care ar fi trebuit să primeze, dacă ar fi fost vorba despre intenţii cu adevărat serioase, se află într-o nebuloasă totală. Nimeni nu vorbeşte cine va finanţa un proiect de infrastructură grea ce poate uşor depăşi 10 miliarde de dolari. Actualmente, Nabuco este folosit de post de sperietoare, chipurile împotriva ruşilor, pe la seminarii pe teme energetice şi diverse întâlniri politice.”
Europarlamentarul Marian Jean Marinescu a participat la discuţiile din Parlamentul European privind proiectul Nabucco şi crede că acesta reprezintă cheia securităţii energetice a României. “Proiectul Nabucco este începutul unei noi abordări a problemei securităţii energetice a UE, pentru că, dacă noi nu vom dezvolta surse şi trasee de energie alternative la cele care sunt din Federaţia Rusă, prin nordul Europei, nu vom putea spune că asigurăm securitatea energetică a Europei. Nabucco este primul care putea să se dezvolte. Tot timpul, am avut preocuparea să întărim importanţa Mării Negre, a legăturii cu sursele de energie din Azerbadjan. Pentru noi ar fi avantaje economice, pentru că se traversează România, şi, bineînteles, avem avantajele că mai avem şi noi alte surse de energie faţă de cele din prezent”, a declarat, pentru Capital.ro, Marinescu.
South Stream – “imaginaţia preşedintelui-premier Vladimir Putin”
“Proiectul South Stream a fost izvorât în vremurile de mare creştere economică de imaginaţia preşedintelui-premier, Vladimir Putin. Când barilul de petrol ajunsese la 147 dolari, Putin a crezut că poate introduce o conductă şi în sudul Europei, pe fundul Mării Negre. Costul estimativ al proiectului este de peste 15 miliarde de dolari, iar punctul de acuplare ar fi fost Bulgaria. În comparaţie cu Nabuco, proiectul lui Putin nu numai că nu diversifică oferta, ci consolidează monopolul gazului rusesc în Europa”, a opinat Bogdan Chirieac.
“Am arătat ce înseamnă pericolul implicării Federaţiei Ruse şi în această zonă. Pentru că South Stream-ul a fost demarat tocmai ca alternativă la Nabucco, cumpărarea producţiei de gaze din Azerbadjan de către Gazprom s-a făcut tot din acest motiv, pentru a lipsi de sursa de gaz Nabucco. Ţinând cont de aceste aspecte, conştientizăm importanţa Nabucco”, a adăugat europarlamentarul PD-L.
Gazoducte în 10 ani
Bogdan Chireac susţine că, în contextul economic actual, nici Nabucco, nici South Stream nu au şanse de finalizare în următorii 10 ani. Mai mult, analistul crede că, în condiţiile crizei, este puţin probabil ca Moscova să mai iniţieze South Stream-ul.
“Ca urmare, dependenţa de gazul rusesc va rămâne la fel de mare în rândul ţărilor din estul Europei. Într-o situaţie oarecum privilegiată rămâne România care îşi produce totuşi jumătate din necesarul de gaz. În vestul continentului se dezvoltă într-un ritm incredibil ţinând cont de criza economică energia verde: nucleară, eoliană şi solară. De exemplu, puterea instalată a centralelor eoliene este astăzi în Germania de 28.0000 Mw, adică de trei ori întreaga putere energetică a României.
La Bucureşti vom mai vorbi despre Nabuco şi South Stream doar la iarnă şi asta în cazul foarte probabil în care ruşii sau ucrainienii ne vor tăia iarăşi gazul”, a spus Chireac.
