Succesul este unul dintre puținele lucruri care are unități multiple de măsură universal acceptate. Avem măsura suc-cesului dată de primul pas făcut de copilul nostru, de primul cuvânt pe care îl spune, de reușita urcării pe un scaun.
Ca adolescenți, suntem persoane de success când excelăm la școală, avem rezultate bune în sport, suntem înconjurați de prieteni de calitate. Când suntem adulți, suntem considerați o persoană de succes când avem o familie reușită și suntem realizați profesional sau financiar.
Succesul în sport este măsurat prin sutimi de secundă, prin numărul de puncte obținute, prin diferența de goluri înscrise. Succesul în afaceri este măsurat prin diverse valori date de cifra de afaceri, profitul afacerii, numărul de angajați, valoarea socială a serviciului prestat sau a produsului oferit oamenilor. Întâlnim succesul politicienilor măsurat prin numărul de voturi obținut, al oamenilor de cultură și știință măsurat prin valoarea operelor, creațiilor, descoperirilor lor. Deși succesul are măsuri diferite, există elemente comune care îl definesc: implicarea, dăruirea, disciplina, dorința, generozitatea, fair play-ul.
Ca tânără gimnastă, am învățat că pentru a putea fi cea mai bună trebuie să lupt cu cel puțin doi adversari: primul, și probabil cel mai important, eram eu și al doilea era reprezentat de adversare, multe dintre ele fiind chiar colegele și prietenele mele. În sala de gimnastică, la antrenamente, mi se arăta un element pe care trebuia să-l execut și mi se explica cum trebuie acesta realizat pentru a fi perfect. Atunci începea lupta cu mine, bineînțeles că nu reușeam din prima să execut acel exercițiu. Dorința de autodepășire îmi spunea să repet, iar și iar acel exercițiu până îl stăpâneam perfect. Drumul către acea execuție perfectă era presărat și cu eșecuri, cu zeci de căzături. Am învățat să mă ridic, să-mi înfrâng orgoliul, să-mi domin durerea și să mă avânt iar pe trambulina care mă aruncă spre bara flexibilă a paralelelor sau spre bârna incredibil de îngustă și dură. Urmau apoi emoțiile competiției, lupta cu adversarele, intrarea în arenă, unde trebuia să arăți ce poți, ce ai învățat. Am fost educate de antrenorii noștri să ne respectăm adversarele, să le apreciem, să le analizăm și să încercăm să fim mai bune decât ele. Am învățat să recunosc atunci când o sportivă a făcut un exercițiu bun, să am puterea de a o felicita, să accept înfrângerea, să-mi analizez pregătirea, să-mi stabilesc efortul pe care trebuie să-l fac pentru a obține succesul, pentru a urca pe primul loc la următoarele competiții.
Pentru a fi o persoană de succes trebuie să înveți să te autodepășești, să cazi, să te ridici cu mult mai multă dârzenie, să fii dispus să faci sacrificii pentru atingerea obiectivului tău, să te autodepășești, să îți respecți adversarii, să ai puterea de a aprecia munca lor, să știi să lucrezi în echipă, să fii generos. Societatea noastră a evoluat datorită unor personalități care s-au autodepășit, care s-au ridicat deasupra tiparelor lor și care au fost incluse, indiferent de unitatea de măsură folosită, în galeria oamenilor faimoși care au marcat istoria.
Articol realizat de Nadia Comăneci
Acest articol a fost publicat în Top 100 Femei de succes, ediția 2017, publicație disponibilă la chioșcuri, împreună cu TOP 300 Cei mai bogați români, începând cu 4 decembrie 2017