Continua agresiune rusească împotriva aliaților NATO Ucraina și Georgia; limbajul și comportamentul antagonist al Moscovei față de navele britanice de patrulare; controlul rusesc al regiunii și închiderea strâmtorilor și zonelor de coastă cruciale; și utilizarea Mării Negre de către Marina rusă pentru a trece în Mediterana și Orientul Mijlociu – toate acestea sunt preocupări serioase pentru securitatea europeană, care au fost neglijate la summit-ul NATO, ca și faptul că Marea Britanie este într-o poziție puternică de a afișa un rol de conducere într-un cadru NATO, arată Defence Journal.
Din aprilie, Rusia a închis zone mari de pe coasta Crimeii, inclusiv în jurul docurilor de la Sevastopol, pe lângă închiderea strâmtorii strategice Kerci. În timp ce oficialii ruși au declarat că totul este legat de exercițiile navale rusești, lucrurile au luat o întorsătură de mai rău augur, dar previzibilă.
Moscova a desfășurat acum 15 nave de război în Marea Azov, o zonă maritimă împărțită de Rusia și Ucraina prin strâmtoarea Kerci, acum închisă, controlată de Rusia. Acest lucru nu numai că oferă forțelor navale rusești o capacitate extinsă de aterizare, dar amenință în continuare securitatea ucraineană.
În plus, oficialii ruși au încercat să amenințe și să intimideze atât patrulele maritime americane, cât și pe cele britanice din Marea Neagră, în ultimele luni. Moscova a descris o patrulă planificată de SUA în regiune, în aprilie, ca fiind o „provocare neprietenoasă”, deoarece a avertizat Washingtonul să stea departe de coasta la Marea Neagră a Crimeii. Aceste provocări rusești au vizat și tranzitul navei HMS Dragon prin Marea Neagră, în octombrie 2020.
Atitudinea Moscovei împotriva Marii Britanii
Deși și-a exercitat libertatea de navigație în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), Moscova a anunțat ulterior (și luni mai târziu) că forțele sale navale „au alungat” distrugătorul de tip 45 al Marinei Regale. Ministerul Apărării a negat că acest lucru a avut loc, dar, dacă ar fi adevărat, atunci ar reprezenta de fapt o încălcare gravă a UNCLOS de către Rusia.
Blocajele recente din apele Mării Negre și din strâmtoarea Kerci, pe lângă aspirațiile rusești de a restricționa traficul maritim internațional, sunt toate măsuri ulterioare ale Moscovei pentru a spori izolarea Ucrainei față de aliații NATO și pentru a-și afirma controlul teritorial asupra acestor ape strategice.
Marea Britanie face ceea ce trebuie sporind patrulele maritime în această regiune din ce în ce mai importantă, HMS Defender, alături de fregata olandeză HNLMS Evertsen din grupul Carrier Strike, condus de Marea Britanie, începând să patruleze în Marea Neagră, în următoarele zile, în sprijinul aliatului NATO Ucraina.
Avantajele desfășurărilor Marii Britanii în Marea Neagră sunt considerabile. În primul rând, ele trimit un mesaj robust Rusiei, potrivit căruia Marea Neagră este deschisă, și nu este rezervată Moscovei pentru a închide sau permite accesul după capriciul său.
În al doilea rând, desfășurările arată un nivel puternic de sprijin pentru Ucraina, care a asistat la escaladări militare considerabile ale Rusiei pe tot parcursul anului 2021, iar acum, cu blocarea de către Rusia a accesului în zone din Marea Neagră și strâmtoarea Kerci, se va simți, fără îndoială, și mai izolată de aliații NATO.
În al treilea rând, Moscova cheltuiește o cantitate excesivă de resurse pentru a urmări și monitoriza patrulele maritime. Și în al patrulea rând, desfășurările ajută la întărirea vulnerabilului flanc sudic al NATO, în contextul creșterii activității submarinelor rusești.
Tranzitul HMS Dragon în octombrie anul trecut a evidențiat cât de importantă este prezența Regatului Unit în regiune. Obiecțiile Rusiei față de acest tranzit, difuzate luni mai târziu, demonstrează modul în care chiar traversările maritime de rutină din Marea Neagră au devenit efectiv patrule pentru libertatea de navigație. Acest lucru este cu atât mai important având în vedere blocarea de către Rusia a zonei din jurul Crimeii și al strâmtorii Kerci, în aprilie 2021.
Marea Neagră, o prioritate geostrategică
În lumina acestor evoluții, Marea Britanie ar trebui să încerce să considere regiunea Mării Negre ca prioritate geostrategică. Trebuie să includă patrule maritime comune atât cu aliații ucraineni, cât și cu cei din NATO. Patrula comună desfășurată cu fregata olandeză HNLMS Evertsen, în zilele următoare, este un bun exemplu al acestui angajament bilateral.
Pornind de la aceasta, Marea Britanie ar trebui să dezvolte o prezență de conducere permanentă și consecventă, în cele din urmă în cadrul NATO. Marinele franceză și olandeză au fost recent desfășurate sau urmează să se desfășoare în curând în Marea Neagră, Turcia fiind un actor regional important și un aliat ferm al NATO. Acesta ar fi un bun punct de plecare.
Sarcina unei desfășurări mai mari de acest fel ar fi protejarea Convenției de la Montreux în jurul Bosforului, pe care Rusia o încalcă în mod obișnuit; afirmarea libertății de navigație peste Marea Neagră; și dezvoltarea capacităților militare ale Ucrainei în domenii cheie. Toate acestea ar consolida și mai mult flancul sudic vulnerabil al NATO.
Întrucât desfășurarea grupului Carrier Strike, condus de Marea Britanie, îndeplinește viziunea unei Mari Britanii globale ca eminentă putere navală europeană, atenția Regatului Unit și a NATO trebuie să se îndrepte spre acest colț strategic al sudului Europei, pentru a contracara o Rusie tot mai autoritară și mai încrezătoare.