Veștile proaste legate de datoria Italiei și de cea a SUA, în condițiile în care problema Greciei este departe de a se fi rezolvat, ne dau fiori de îngrijorare. Însă nu este cazul să intrăm în panică.
Economiștii sunt convinși de faptul că, atunci când funia se apropie de par, politicienii ajung, parcă prin minune, la un compromis. Într-un moment de cumpănă, deputații italieni au căzut de acord asupra unui plan de austeritate. Ceea ce vor face, cel mai probabil, și partidele din Statele Unite, unde plafonul maxim de îndatorare va fi majorat până la începutul lunii august.
Ce se va întâmpla în continuare? Problema datoriei Greciei ar deveni nesemnificativă în cazul unui eventual default al Italiei. Vestea bună este că acest lucru este puțin probabil, deoarece liderii europeni nu-și pot permite „să experimenteze un faliment al unei țări ca Italia“, este de părere profesorul de economie Daniel Dăianu. Potrivit acestuia, băncile din Peninsulă sunt solide și vor rezista intemperiilor.
„O țară ar putea ajunge însă în default dacă intră în spirala creșterii dobânzilor. Atunci când investitorii refuză să mai acorde împrumuturi, țara nu mai are bani să-și acopere cheltuielile curente“, explică analistul economic Aurelian Dochia.
Criza financiară este consecința unei crize a încrederii. La amplificarea suspiciunilor contribuie și marile agenții de rating: Moody’s, Standard & Poor’s și Fitch. Trei țări din zona euro au fost aruncate deja „la gunoiul“ investitorilor. După Grecia și Portugalia, eticheta „junk“ a fost lipită și de fruntea Irlandei, stârnind un val de nemulțumiri în rândul comisarilor europeni. După închiderea ediției, urma să fie publicate rezultatele testelor de stres pentru băncile europene. În funcție de rezultate, și acestea pot accentua neîncrederea.
Euro, ori la bal, ori la spital
Cert este că zona euro a ajuns în impas. Datoriile nu mai pot fi „ascunse sub preș“ mult timp. Urmează un moment de răscruce, cu două soluții posibile pentru zona euro: fie o integrare mai adâncă, fie destrămarea. Matei Păun, managing partner BAC Investment Banking, este de părere că zona euro are nevoie de o unificare calitativă printr-o „supraveghere la nivel bugetar pentru fiecare dintre state“.
Pentru Steen Jakobsen, economistul-șef al Saxo Bank, supraviețuirea experimentului european depinde de un singur minister de finanțe care să emită obligațiuni pentru zona euro. Pe de altă parte, Dochia consideră că există probabilitatea ca zona euro să se destrame prin ieșirea unor membri. De altfel, nici grecilor și nici nemților nu le este străină ideea renunțării la moneda unică.
Dacă, acum aproximativ un an, discuțiile despre o posibilă intrare în default a Greciei stârneau panică, astăzi se vorbește fără emoții despre o restructurare controlată a datoriei suverane. „Problemele ar începe dacă Grecia va fi salvată fără implicarea sectorului privat, deoarece ar fi semnalul unui faliment mut și al unei intervenții statale nesustenabile“, spune analistul Răzvan Orășanu. Pe termen lung, presiunea pe bugetele îndatorate din UE și SUA va fi detensionată prin inflație, soluția magică, deoarece acționează în timp și fără să doară prea tare. Din cauza incertitudinilor din piață, este însă prea devreme să ne dăm seama ce va urma. Niște semnale mai clare vom avea abia în toamnă.
Au contribuit Raluca Florescu, Cristina Sbîtn și Dinu Boboc.