Globalizarea merge înainte deocamdată
Acest lucru transpare din ultima ediție, publicată marți, a indicelui de interconectare DHL Global, pregătit o dată la doi ani de Pankaj Ghemawat şi Steven A. Altman de la Centrul pentru Globalizarea Educației şi Managementului din cadrul Şcolii de Business a Universității din New York. Ghemawat, un savant pe segmentul de stragie corporate, învață, de asemenea, la IESE Business School din Barcelona. Este un tip global! Dar, în ultimul deceniu – de când Thomas Friedman a venit cu "Lumea este plată", în 2005 – el a venit cu ideea că lumea nu este atât de interconectată precum au lăîsat să se vadă profeții globalizării – și în consecinţă, nu devine interconectată într-un ritm atât de rapid.
Reprezentările grafice specifice măsoară fluxurile comerciale globale, de capital, de oameni și informații în funcţie de adâncime – volum, în principal – și lățime – modul în care distribuite fluxurile pe scară largă în întreaga lume. Adâncimea și interconectarea generală s-au recuperat în mare parte după încetinirea bruscă a creșterii în 2008, dar lățimea nu s-a schimbat aproape deloc. Dacă te uiți doar la fluxurile care alcătuiesc indicele de adâncime, apare un alt decalaj:
Totul depinde de informaţie
Fluxurile de informații, în principal traficul pe internet și telefonia, au explodat, în timp ce fluxurile comerciale și de capital sunt încă sub vârfurile lor din perioada pre-recesiune. În februarie anul trecut, Institutul McKinsey Global a dat publicităţii un raport cu privire la această creștere a "globalizării digitale" și a declarat că:
„Fluxurile de bunuri fizice și financiare au fost semnele distinctive ale economiei mondiale în secolul 20, dar astăzi aceste fluxuri s-au aplatizat sau au scăzut. Globalizarea secolului al 21-lea este din ce în ce mai definită de fluxurile de date și informații.”
Ghemawat consideră îndoielnic acest punct de vedere digital. "Dacă ne uităm înapoi în anii 1930, probabil că fluxurile de informații, continuau să crească şi atunci, de asemenea", i-a spus el autorului acestui editorial, Justin Fox, când Fox l-a vizitat luna trecută la biroul său de la Universitatea din New York. Puntul său de vedere a fost că, pe ansamblu, în timp ce lucrurile au încetinit începând cu anii 1990 și începutul anilor 2000, integrarea la nivel mondial este în creştere, cu intermitențe. "Noi nu ne îndreptăm în mod inevitabil, spre o mare inversare sau o renaștere", a spus el. "Vremurile erau rele atunci și ei rele şi acum. Dar dacă nu am fi făcut greşeli precum Smoot-Hawley …"
Smoot-Hawley a fost actul tarifar care a trecut în 1930 în Congresul SUA, despre care unii economişti spun că ar fi transformat recesiunea în Marea Depresie. Acum, SUA și-a ales un președinte care a spus unele lucruri destul de ciudate despre comerț. "Nu am fost îngrijorat înainte de alegeri pentru că… nu am putut vedea un declanșator echivalent cu actul tarifar Smoot-Hawley" a spus Ghemawat atunci când a fost întrebat săptămâna aceasta cu privire la potenţialele implicaţii ale victoriei lui Donald Trump. "Acum pot."
Lucrul de care se teme Ghemawat este un război mondial comercial. După cum a scris săptămâna trecută în Harvard Business Review:
„Trump a exploatat în mod eficient o nişă de furie a americanilor, iar acțiunile sale sunt susceptibile de a provoca furie şi în străinătate, de asemenea. Exportatorii din SUA, în special, trebuie să aibă grijă de represaliile altor țări.”
Prin întinderea excesivă în sus a economiei mondiale ca pe o gumă, atât de mult încât să transforme creșterea în descreştere, aceste tipuri de acțiuni riscă să facă toată lumea mai săracă. Acestea fiind spuse, există alte potenţiale răspunsuri la anxietăţi în ce priveşte comerțul, ce ce nu este neaparat rău. Presiunea asupra partenerilor comerciali pentru a cumpăra produse din SUA și presiunile asupra companiilor pentru a demonstra că acestea crează locuri de muncă în SUA ar putea fi un fapt sănătos, a argumentat Ghemawat în HBR.
Tratarea globalizării ca forţă consumatoare, de neoprit, nu a lucrat foarte bine pentru elitele politice din SUA și Europa. Încercarea de a face paşi înapoi în această privinţă este o strategie riscantă, eventual o strategie de ucidere a economiei. Însă încercarea de a gestiona globalizarea având în minte considerente politice interne, ei bine, acest fapt ar putea-o de fapt salva.