Considerată la început un pariu riscant, preluarea Automobile Dacia de către francezii de la Renault se dovedește a fi o mină de aur. Succesul este asigurat prin modul în care europenii – și nu numai ei – percep brandul românesc: vehicule ieftine și cu dotări de bază care sunt o alternativă la mașinile de ocazie. De asemenea, în multe colțuri ale lumii, aceleași mașini sunt comercializate sub marca Renault și au un preț cu circa 20% mai mare.
Evoluția vânzărilor liniei de produse Dacia este cel puțin interesantă. Astfel, în timp ce multe alte branduri internaționale cu nume importante raportează scăderi ale vânzărilor sau stagnări, modelele „smart buy” comercializate sub mărcile Dacia și Renault sunt tot mai căutate. Dacă în 2011 erau vândute 813.000 astfel de mașini, în acest an oficialii Renault se așteaptă să găsească între 950.000 și 1 milion de clienți. Deși sunt aproape identice, numai o treime dintre mașini poartă sigla Dacia.
Conform ANE, analiștii Morgan Stanley sunt de părere că marja operațională a mărcii românești este cuprinsă între 9% și 10%, adică la un nivel similar cu al brandurilor premium precum Mercedes-Benz, Audi sau BMW. Pentru un concept „low-cost” un astfel de rezultat este cel puțin impresionant, iar acest „detaliu” este subliniat de numărul doi din cadrul grupului Renault care a declarat că „Dacia este o adevărată vacă de muls pentru companie”. Cuvintele lui Carlos Tavares sunt justificate dacă avem în vedere că, în timp ce marja Dacia este cea menționată, marca franceză are în dreptul aceluiași indicator valoarea de 0,4%.
„Pare să existe o concepție eronată în lume că prețul mediu de vânzare pentru mașinile Dacia este de doar 8.000 de euro. Nu este deloc așa. Modelele Dacia vândute sub sigla Renault în multe piețe au prețuri cu circa 20% mai mari”, a declarat Laura Lembke, analist financiar la Morgan Stanley. De exemplu, în Brazilia, Renault vinde micul SUV Duster cu prețuri cuprinse între 21.000 și 27.000 de euro în timp ce aceeași mașină costă între 12.000 și 19.000 de euro.
Un alt avantaj al mărcii Dacia este neimplicarea în actualul război al prețurilor de pe piața Europeană. În timp ce majoritatea mărcilor sunt nevoite să reducă prețul pentru a vinde, clienții Dacia nici măcar nu întreabă dacă pot obține un discount. Asta pentru că, în opinia lui Tavarez, prețul de catalog scăzut îi motivează să renunțe la târguială. De asemenea, Dacia beneficiază de unul dintre cele mai scăzute niveluri ale marjei dealerilor: aproximativ 5%.
Desigur, un succes comercial de asemenea amploare, obținut în vremuri tulburi, dă naștere și invidiilor. Astfel, competitorii susțin că modelul de business al Renault pentru gama M0 funcționează din cauza utilizării unor tehnologii învechite ale Renault care au fost deja amortizate. Cert este însă că, pe lângă asta, mașinile Dacia au prețuri mici grație asamblării lor în state cu costuri reduse ale forței de muncă. Laura Lembke notează că „în timp ce în Franța salariul orar al unui angajat este de 34 de euro, în Germania de 30 de euro, iar în Spania de circa 20 de euro, în Europa de Est acesta este cu două treimi mai mic”. Unde mai pui că la noua uzină din Maroc, muncitorii sunt plătiți cu numai patru euro pe oră.
Iar viitorul se arată în culori plăcute pentru Dacia. Arnaud Deboeuf, șeful programului „Entry” din cadrul Renault consideră că anul viitor Dacia va vinde mai multe mașini decât în 2012. Fără a specifica o valoare exactă, oficialul a declarat că „din 2004 până acum am vândut în fiecare nou an mai bine decât în cel precedent. De ce s-ar schimba asta în 2013?”. Puțini pot avea curajul să conteste asta pentru că, în prezent, în ciuda unor declarații războinice, concurența nu a reușit să aducă pe piață un model de business similar. Cu atât mai puțin vehicule care să se poată bate în același segment de piață ca Logan, Sandero sau Duster. Carlos Tavares, COO Renault nici nu este surprins de asta: „Suntem cu 10 ani înaintea celorlalți. Nu la va fi ușor să ne prindă din urmă”.