descrisa mai curand ca una fericita. Din personalul civil, estimat la 35.000 de oameni, al firmelor straine aflate in Irak, aproximativ o treime este formata din agenti de paza si protectie, iar mai bine de jumatate, angajati ai companiilor care furnizeaza servicii logistice trupelor Coalitiei. Aceasta este una dintre explicatiile pentru care agentii de securitate au cea mai mare frecventa de aparitie pe listele cu victime din randul civililor straini. Pe de alta parte, ei au devenit tinta preferata a insurgentilor din momentul in care militarii Coalitiei au transferat responsabilitatea ordinii publice noilor autoritati autohtone. Absolut toate relatarile despre oamenii care pleaca de buna voie pentru a-si risca viata in iadul de acolo consemneaza una si aceeasi motivatie personala: sansa de a castiga o suma de cateva ori mai mare decat acasa, pentru a-si oferi un alt mod de existenta, mai bun. Aceasta speranta este ingaduita tuturor celor care ajung acolo cu un contract de munca, incepand cu soferii cisternelor de benzina ai companiei Halliburton (furnizorul de servicii logistice al Pentagonului), care sunt angajati pentru 80.000 de dolari pe an (120.000 de dolari, cu ore suplimentare), venit scutit de impozite. Se munceste 12 ore pe zi, sapte zile pe saptamana, conditiile sunt dure, iar lista cu victime a companiei a ajuns la 12 morti si 39 de raniti. Totusi, doar un procent din cei 25.000 de angajati ai Halliburton in regiune au ales sa faca drumul intors; speranta moare ultima, de regula o data cu posesorul ei. Agentiile britanice private de securitate, mai bine reprezentate in Irak decat oricare altele, isi platesc angajatii cu 600 de lire sterline (1.080 de dolari) pe zi, iar firma americana Kroll-Crucible Security mentioneaza, pentru acelasi job, venituri plasate intre 300 si 1.500 de dolari pe zi. Salarii comparabile incaseaza agentii privati australieni sau sud-africani. Desigur, la nivelul de sus se plateste foarte rar, cazul unor misiuni de durata scurta-medie este frecvent, agentii sunt de la foarte buni la supercalificati, iar serviciile sunt angajate de companii capabile sa plateasca cat este nevoie ca sa-si protejeze personalul. Cea mai buna dovada o ofera tot firmele britanice de gen, ale caror contracte pentru Irak totalizeaza un miliard de lire sterline (1,8 miliarde de dolari). Sumele fabuloase care se ruleaza in acest domeniu dovedesc ca serviciile private de securitate sunt, deocamdata, cea mai banoasa afacere care se ruleaza in acest moment in Irak, dupa aceea a companiei Halliburton (care are un contract pentru Irak de peste 4,5 miliarde de dolari cu armata americana). Intrucat Pentagonul admite o marja fixa de castig, de 6%, pentru furnizori, serviciile private de securitate sunt de departe mai profitabile.Pe de alta parte, serviciile speciale britanice au ajuns, din acelasi motiv, la un deficit serios de personal, care migreaza in masa catre agentiile private. Pana si Foreign Office (ministerul de externe britanic) le-a platit acestora din urma 45 de milioane de dolari pentru protectia expertilor sai civili din Irak. Nu acelasi pericol pandeste structurile noastre militare. Avand ca repere datele furnizate de agentia Bidepa si de MApN pentru salariile platite in Irak, un militar roman aflat acolo sub drapel primeste, pe langa leafa obisnuita, o diurna de 70-80 de dolari, fata de venitul de 25-40 de dolari pentru un agent privat. Similar, asigurarea militarilor romani variaza intre 10.000 si 20.000 de dolari (suma maxima, pentru invaliditate grad I sau deces), in vreme ce agentul Alexandru Aron, ucis intr-o ambuscada saptamana trecuta, a lasat familiei nu mai mult de 3.000 de dolari. Ca peste tot in lume, exista si la noi o mica prapastie intre salariile platite de guvern si cele platite de firmele private de securitate. Ca nicaieri in lume, decalajul de fata este in favoarea guvernului. Chiar daca firmelor romanesti nu li se ofera cele mai bune contracte posibile, profitul lor nu poate fi decat exceptional, ceea ce nu este cazul bodiguarzilor. Prost platiti, asigurati pentru sume ridicole, nepregatiti pentru zonele de conflict, agentii romani privati de securitate au ajuns carne de tun pe frontul afacerilor din Irak.
800 1.200 $
Salariul agentilor romani privati de paza si protectie
2.100 2.400 $
Diurna militarilor romani aflati sub drapel (la care se adauga salariul curent)
6.600 10.000 $
Salariul unui sofer angajat la compania Halliburton (SUA)
10.500 45.000 $
Salariul unui agent privat de securitate britanic sau american
Romanii nostri din Bagdad
Daca cetatenii romani aflati cu afaceri in Irak (reprezentand organizatii precum Electromontaj, Blacksea Group, Rompetrol, Tehnoforest, Petrorama) formau o comunitate la inceputul anului, evenimentele din ultima perioada i-a gonit acasa aproape pe toti. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, pe langa personalul diplomatic si auxiliar al reprezentantelor oficiale (25 de suflete) si un student la Universitatea din Bagdad, la aceasta ora se mai gasesc acolo doar vreo 20 de romani, aflati in contact cu ambasada noastra. Multi dintre ei au contracte individuale de munca la firme irakiene si straine; numarul lor este mai mare, dar restul fie nu-si anunta prezenta, fie se afla in zone inaccesibile, astfel incat ambasada noastra nu afla de soarta lor decat daca au ghinionul sa pateasca ceva. In scopul de a culege, integra si distribui date legate de problemele de securitate care exista sau pot aparea in diferite locuri de pe glob, MAE va inaugura la 1 mai a.c. un sistem de alerte pentru cetatenii romani care calatoresc ori lucreaza in strainatate.
