Premierul separatist Alex Salmond, care militează pentru ‘Da’ la consultarea populaţiei în 18 septembrie 2014, îşi afişează obiectivul de a proclama independenţa în 24 martie 2016, dată care ar corespunde aniversării Actului Unirii între Anglia şi Scoţia din 1707.
Cartea albă cu 670 de pagini, intitulată ‘Viitorul Scoţiei: ghidul D-voastră pentru o Scoţie independentă’, se doreşte a fi ‘documentul cel mai detaliat publicat vreodată în favoarea independenţei unei ţări’, potrivit unui comunicat al guvernului.
‘Vom răspunde întrebărilor populaţiei despre modul în care vom deveni o ţară independentă, ce oportunităţi oferă independenţa, cum vor funcţiona instituţiile noastre politice şi care pot fi beneficiile unui vot în favoarea independenţei’, a detaliat Nicola Sturgeon, vicepremierul scoţian.
‘Acest document este destinat să arate cum pot fi utilizate puterile conferite de independenţă pentru a construi o Scoţie mai bogată şi mai dreaptă şi a garanta că fiecare beneficiază de resursele noastre naturale şi de talentele noastre’, a adăugat ea.
Problema independenţei Scoţiei ridică, de fapt, numeroase semne de întrebare, fie că este vorba de viitorul bazelor militare instalate acolo, de proprietatea importantelor rezerve petroliere din Marea Nordului sau de apartenenţa la organizaţii internaţionale ca ONU şi UE.
Cartea albă pretinde că ar contracara principalul argument al guvernului lui David Cameron împotriva independenţei, potrivit căruia ea ar fi catastrofală din punct de vedere economic pentru provincia cu 5,3 milioane de locuitori.
Ministrul britanic al finanţelor asigură astfel că o asemenea independenţă ar putea costa în medie 1.000 de lire (1.200 de euro) anual pe fiecare contribuabil prin creşterea impozitelor.
O victorie a separatiştilor pare pentru moment improbabilă: sondajele arată în mod stabil de 20 de ani că doar o minoritate de o treime din alegătorii scoţieni se pronunţă pentru independenţă.
O anchetă apărută duminică în Sunday Times indica totuşi 38 % pentru ‘Da’, cu doar 9 puncte sub ‘Nu’, cu o rată de indecişi de 15 %, susceptibili să încline echilibrul.
Ca un semn al voinţei guvernului de la Londra de a contracara mai energic veleităţile separatiştilor, secretarul de stat britanic pentru Scoţia Michael Moore a fost înlocuit în octombrie cu Alistair Carmichael, unul dintre liderii Partidului Liberal-Democrat, considerat mai combativ.
Cele trei mari partide britanice – laburişti, conservatori, liberal-democraţi – se opun independenţei pe care o susţine Partidul Naţional Scoţian (SNP) al lui Alex Salmond.
După un referendum în 1997, Scoţia se bucură de o autonomie extinsă în cadrul Regatului Unit, care mai cuprinde Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Parlamentul său are în prezent competenţe în educaţie, sănătate, mediu şi justiţie, în timp ce problemele apărării şi politicii externe sunt controlate de Londra. AGERPRES
