La sfarsitul anului trecut, marile edituri private din tara noastra se pregateau, ca orice bun crestin, sa-l intampine pe Mos Craciun. Pomul era impodobit, cumparaturile erau facute, dar mai lipseau cadourile. Mosul mult asteptat a batut puternic la usile editurilor, dar, in locul cadourilor, a scos din sac o legitimatie pe care scria „Garda Financiara”. Reprezentantii Finantelor au controlat la sange editurile si au descoperit ca acestea nu platisera TVA pe drepturile de autor achizitionate din strainatate. Astfel, editorii au intrat in noul an cocosati de datorii la bugetul statului. Mai mult, au fost obligati sa plateasca penalizari de 0,25% pentru fiecare zi, pe o perioada de trei ani. Sumele datorate sunt de ordinul sutelor de milioane de lei pentru fiecare editura. Casele editoriale au reactionat imediat, contestand controlul Garzii Financiare. Insa raspunsul Administratiei Financiare a fost transant: somatie cu titlu executoriu. Editorii nu s-au lasat si au dus conflictul in instanta.
Nu cautam acum sa stabilim daca marile edituri au procedat corect, neplatind TVA pentru drepturile de autor preluate din strainatate. Important ni se pare mecanismul care a declansat acest diferend. Ordonanta nr. 3/27.07.1992 (subcap.VI) prevede ca TVA pentru cesiuni ale drepturilor de autor din strainatate (termenul de cesiune a fost definit mai sus) sa fie platita de catre beneficiari, adica de catre editurile romanesti. „Din punct de vedere legal, suntem buni de plata, afirma Ovidiu Enculescu, directorul general al grupului editorial RAO. Dar prevederile ordonantei sunt confuze, iar normele pentru aplicarea ordonantei au fost aprobate abia in august 1998, prin Hotararea de Guvern nr. 512.” Ovidiu Enculescu se refera la art. 6, litera b, din aceeasi ordonanta, care precizeaza ca bunurile importate, scutite de taxe vamale, nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugata.
Cum pentru drepturile de autor nu se aplica taxe, editorii au interpretat firesc acest articol. Acelasi paragraf de lege precizeaza ca scutirile de taxa pe valoarea adaugata, la unele bunuri si servicii realizate in tara, se aplica si la bunurile si serviciile similare din import.
Cu alte cuvinte, cum cesiunea drepturilor de autor din tara nu este supusa TVA, nici cesiunea drepturilor de autor din strainatate nu ar trebui sa suporte TVA. Acesta este cel de-al doilea considerent care i-a facut pe editori sa nu plateasca TVA. Acelasi interlocutor, dl Ovidiu Enculescu, precizeaza ca industria editoriala romaneasca este coplesita de taxe si impozite. „Nu poti sa scumpesti un produs si asa inaccesibil, cum e cartea, prin introducerea de noi taxe. In Polonia, Cehia, Ungaria, tari aflate, ca si Romania, in tranzitie, cota de TVA pe drepturi de autor este zero.”
Prin impozitarea indirecta a drepturilor de autor, pretul cartii va creste, pentru ca TVA aplicata dreptului de autor reprezinta pentru edituri un cost suplimentar, care se va reflecta in pretul de vanzare. In aceste conditii, chiar si marile edituri vor fi nevoite sa-si restranga activitatea, adica sa publice un numar din ce in ce mai mic de carti din strainatate. Nu ne gandim neaparat la traducerile din prolifica Sandra Brown, ci la cartea educativa, de informare, stiintifica, enciclopedii, volume de management si marketing din strainatate. Astfel, din dragoste pentru taxe, Guvernul prefigureaza izolarea culturala a tarii.
Un drept de autor costa intre 400 si 600 dolari
Potrivit unor estimari ale editorilor, numarul contractelor de cesiune a drepturilor de autor din strainatate ar putea ajunge in acest an, in cel mai fericit caz, la cel mult 2.000. La o valoare medie de 600 USD/contract, valoarea totala a drepturilor de autor s-ar ridica la 1.200.000 dolari. Aplicand TVA de 22%, la un curs valutar de 13.000 lei pentru un dolar, ar rezulta doar 3,3 miliarde lei pe an. Intr-adevar, o suma „fabuloasa” pentru buget!
Pe de alta parte, normele de aplicare a Ordonantei nr. 3/1992 mai adauga o fila la dosarul birocratiei romanesti. „Persoana care nu are sediul sau domiciliul stabil in Romania si care realizeaza operatiuni impozabile este obligata sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat in Romania”, spune articolul 8 din ordonanta. Asadar, concerne editoriale precum Bertelsmann, Random House sau Penguin, cu cifre de afaceri de ordinul sutelor de milioane de dolari, va trebui sa-si stabileasca fiecare in Romania un reprezentant fiscal care sa prezinte autoritatilor noastre declaratia de incepere a activitatii, copia de pe actul de constituire in strainatate a persoanei juridice respective (tomuri de sute de pagini, cu traducere in limba romana) si alte hartii. O munca imensa, care presupune cheltuieli mari, dar fara profit. Din sume de ordinul a 400-600 dolari, incasate, in medie, pe drepturile de autor, este practic imposibil ca proprietarul sa-si poata remunera reprezentantul fiscal. Simona Kessler, presedintele agentiei literare cu acelasi nume, ne-a declarat: „Multi dintre proprietarii drepturilor de autor din strainatate vor renunta la orice fel de activitate in Romania, in conditiile prevazute de Hotararea de Guvern nr. 512. Nu din rea-vointa, ci pur si simplu din cauza birocratiei si a sumelor derizorii obtinute din drepturile de autor, in raport cu cele obtinute pe alte piete.”
Normele prevad limitarea la un singur reprezentant fiscal pentru un proprietar de drepturi de autor, fapt care este in contradictie cu uzanta internationala.
Autorul sau reprezentantul sau are libertatea de a trata cesionarea dreptului de autor fie direct, fie printr-un agent literar exclusiv, fie direct si prin mai multi agenti literari non-exclusivi. Cu alte cuvinte, obligativitatea de a se limita la un singur reprezentant fiscal (care nu ar putea fi altul decat agentul literar local) este o ingradire a dreptului autorului strain de a-si valorifica opera.
Romanii nu se inghesuie sa cumpere carti
Chiar daca vreun autor sau vreo editura din strainatate ar fi dispusa sa se supuna travaliului birocratic impus, nu va accepta sub nici o forma riscul devalorizarii la care va fi expusa factura, din cauza refacturarii in lei la cursul zilei, in scopul colectarii TVA la bugetul statului roman.
In prezent, editorii muncesc de zor la un proiect de lege a cartii, care sa stabileasca relatii clare intre cei care produc sau vand carti si organismele statului. Speranta lor sta in disponibilitatea senatorului Eugen Vasiliu, care s-a aratat interesat sa promoveze un astfel de proiect in Parlament.
Pana atunci, piata editoriala traverseaza un moment de acuta criza. Tiraje mici, vanzari pe masura. Cele sase mari case editoriale din tara noastra detin 60% din piata cartii. Vanzarile anuale se ridica la aproximativ 100 miliarde lei, deci sub 5000 de lei pe cap de locuitor. Cum cartile costa cel putin 15-20.000 lei, inseamna ca romanul cumpara o carte la patru ani, in timp ce un polonez cumpara anual minimum 10 carti, iar editorii fac mofturi de acest consum „scazut”. In acest ritm, cartea va iesi din vocabularul romanilor.