Doar evaluarea pozitiva a Comisiei Europene poate para cu succes propaganda pentru amanarea datei aderarii Romaniei.
Istoria recenta consemneaza doua momente, apropiate in timp, in care presa europeana, citand politicieni importanti si analisti cu cota la Bruxelles, a dedicat tiraje importante in favoarea demonstrarii incapacitatii noastre de obtine statutul de tara membra. Primul a fost cel premergator incheierii negocierilor de aderare, cand media germana, britanica, franceza si olandeza isi transmiteau cu voluptate stafeta relatarilor cu iz senzational despre orfanii, cersetorii, coruptii, banditii si saracia din aceasta parte a continentului. Orice european cu cap se putea intreba, avand in vedere informatiile cu care era bombardat, ce treaba are Romania cu tarile prospere si asanate din UE.
Cel de-a doilea moment a precedat semnarea tratatului de aderare. La balastul deja existent, media a adaugat si tradarea, incercand acreditarea ideii ca nu modelul european este vocatia noastra, ca jucam la doua capete si ca, de fapt, inima noastra este peste Ocean.
Istoria se repeta. In 2006, Romania asteapta analiza din primavara a Comisiei Europene, in urma careia vom cunoaste cu exactitate unde suntem, cat si ce ne lipseste pentru a ne potrivi tiparului european, precum si data aderarii. Asteptam, totodata, si semnarea tratatului de aderare in parlamentele statelor membre. Daca in privinta evaluarii Comisiei Europene depinde exclusiv de noi ca verdictul sa fie pozitiv, in jocul ratificarii regulile le fac altii, politicieni europeni, de diverse orientari, influentabili si subiectivi. Pentru ei, ingredientele SF furnizate de media si aproape deloc contracarate de diplomatia romaneasca – tara inundata, al carei nume este legat de gripa aviara si inchisori secrete ale CIA si ai carei cetateni viseaza sa migreze in masa – sunt suficiente pentru a-i convinge si pe altii ca Romania mai poate sa astepte.
Continuare:
