Gata! S-a terminat! Nu mai cred că se reduce CAS anul acesta! Am dezvoltat o superstiţie, din cauza politicienilor, de mai mulţi ani. „Obiectiv zero“ sau „prioritate zero“ sunt sintagme blestemate. Ghinion, pisica neagră! Cum le rosteşte unul, e semn clar că se alege praful de gloriosul obiectiv căruia i se declară prioritate absolută. Mi se zbate ochiul stâng, a dezastru, doar când le aud. Mă mănâncă palma, semn că o să dau în continuare statului bani aiurea, fără să primesc în schimb câştigurile generoaselor promisiuni. Ca să-mi întreţină superstiţia, parcă le şi rostesc toţi la fel: vocea capătă o fermitate subită, accentul cade greu pe cuvântul „zero“, pupila dilatată caută contactul direct cu obiectivul camerei de filmat venite să transmită poporului angajamentul suprem. „Prioritatea zero a politicii externe e intrarea în spaţiul Schengen în 2011“. „Obiectivul zero al viitorului guvern – atragerea fondurilor europene“. „Autostrăzile vor fi obiectivul zero“, cu varianta mai recentă a ministrului Şova „Autostrada Piteşti – Sibiu, prioritate zero în masterplanul pe transport“. „Deszăpezirea oraşului, prioritate zero“. Şi, desigur, memorabila promisiune de valoare „zero“ a premierului Ponta: “Prioritatea zero, ca om al legii, am în ADN-ul meu respectarea legii – prioritatea zero va fi respectarea legilor acestei ţări, fără excepţii, derogări“. Acum îmi înţelegeţi superstiţia? Parcă le-a urmărit pe toate ghinionul, doar n-o să bănuim, Doamne fereşte, oamenii politici de ipocrizie, rea-credinţă sau prostie!

Ce i-o fi trebuit şi ministrului finanţelor să rostească, săptămâna trecută, afurisitele cuvinte? „Obiectivul zero îl reprezintă reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajator, începând cu 1 iulie“, a declarat Ioana Petrescu, precizând că acesta va fi primul punct pe agenda discuţiilor cu misiunea FMI, din 2 iunie. Fatalitate! Aveam oricum îndoieli că Guvernul chiar consideră reducerea contribuţiilor sociale o prioritate. Dacă ar fi fost aşa, orice alte obiective i-ar fi fost subordonate. Bugetul ar fi fost construit pornind de la necesitatea reducerii fiscalităţii, tăind eventual alte cheltuieli, pentru a putea aplica măsura prioritară, de la care se aşteaptă relansarea economiei. Lucrurile stau însă pe dos. Reducerea CAS e condiţionată de confirmarea unui spaţiu bugetar suficient. Mai simplu: Guvernul va diminua contribuţiile plătite de companii dacă va demonstra FMI că a luat de la acestea şi de la populaţie mai mulţi bani pe altă parte – din accizele majorate şi din noua „taxă pe stâlp“. Altfel, mai aşteptăm. Perspectivă mai plauzibilă, sugerată de celălalt cap din conducerea bicefală a finanţelor publice, ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea. Cu doar o zi înainte, Voinea anunţase că rectificarea bugetară, de care depinde reducerea CAS, nu va fi discutată cu misiunea FMI care vine săptămâna aceasta, ci abia la următoarea, în iulie. Curat „prioritate zero“! În loc să lămurească contradicţia, Petrescu a trimis presa să întrebe „la dl Voinea“, care o trimisese altădată să ceară lămuriri „la dna Petrescu“. Ca să nu ameţeşti în raţiunea miniştrilor, mai sănătos te bazezi pe superstiţii.

Oana Osman,
redactor-șef