Dezbaterile intre Guvern si asiguratori nu au dus la nici un rezultat. Guvernul sustinea, pe de o parte, necesitatea introducerii asigurarii obligatorii de locuinte si crearea pentru aceasta a unei societati cu capital majoritar de stat. Pe de alta parte, subiectul a impartit asiguratorii in doua tabere: unii sustin ca, in conditiile unei societati democrate, asigurarea de locuinte trebuie sa ramana facultativa, iar altii aproba tacit intentia Guvernului, sperand sa profite de pe urma acestei legi. Implicarea Bancii Mondiale in subiectul respectiv nu a contribuit la simplificarea lucrurilor. Banca Mondiala sustine necesitatea protejarii populatiei in caz de calamitate naturala (cutremur, inundatii si alunecari de teren din cauze naturale), dar recomanda solutia crearii un pool de asigurare sau de reasigurare (solutie aplicata si in cazul Turciei, dupa cutremurele din 1999).
Un reprezentant al Bancii Mondiale declara: „In ceea ce priveste pozitia Bancii fata de pool-ul de catastrofa roman, aceasta nu s-a schimbat din toamna trecuta (n.r. septembrie 2002). A fost comunicata in repetate randuri Guvernului, dar nu am primit inca nici un raspuns. De fapt, din acest motiv, pregatirea componentei de asigurari a Bancii Mondiale este intrerupta pentru moment, deoarece trebuie sa ajungem la un acord asupra catorva aspecte importante din proiectul legii. Principalul aspect care ne ingrijoreaza este propunerea privind structura proprietatii pool-ului, in care CEC ar urma sa detina 51% din actiuni. Parerea noastra este ca, desi statul trebuie sa aiba un rol important in acest proiect, nu trebuie sa si-l aroge prin participarea CEC la actionariatul unei companii de reasigurari de catastrofa. Aceasta formula ar expune CEC unor riscuri care nu sunt legate de activitatea sa principala si este putin probabil ca ar aduce valoare pool-ului de asigurari de catastrofa. Noi sustinem un aranjament diferit, in care piata privata sa aiba un rol mai important si in care interesele Guvernului sa fie reprezentate prin prezenta in conducere (n.r. consiliul director al pool-ului) si prin Autoritatea de Supraveghere in Asigurari, si nu prin controlul direct dat de participarea CEC ca actionar.”
Solutiile propuse de Guvernul Romaniei, in ceea ce priveste acoperirea riscurilor catastrofale, sunt legate de introducerea obligativitatii asigurarilor de locuinte. Trei variante de proiect de lege s-au conturat de-a lungul perioadei de dezbateri si toate trei acordau un rol prioritar statului. Prima data s-a propus crearea unei societati cu capital majoritar de stat, la care actionar cu minim 51% sa fie CEC, urmand ca, ulterior, aceasta societate cu capital majoritar de stat sa devina companie de reasigurare. O alta solutie a fost aceea de a se crea o societate de stat care sa intre in „coasigurare” cu asiguratorii privati, acest proiect fiind totusi confuz si inaplicabil, dupa parerea specialistilor in domeniu.
Singurul argument folosit de oficialii Guvernului pentru promovarea ideii ca trebuie infiintata o societate de stat este acela ca prin acest proiect se urmareste protectia sociala, iar statul, care va subventiona primele de asigurare pentru cei care nu vor putea plati – categoriile defavorizate ale populatiei -, nu poate sa transfere aceasta subventie unei societati private.
Pentru toate acestea populatia ar trebui sa plateasca aproximativ 25 de dolari (sau euro) si ar urma sa fie protejata pentru o suma asigurata nu mai mare de 15.000 de dolari (sau euro).
La data cand s-au vehiculat aceste cifre, nu s-a luat in calcul si cine va plati reasigurarea si din ce bani. Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, preturile la reasigurare au explodat. In consecinta, costul protectiei prin reasigurare s-a dublat. In plus, reasiguratorii nu mai acopera riscurile de catastrofe naturale decat in proportie foarte mica. Aceasta si din cauza cresterii exponentiale a daunelor pe care le-au platit in ultimii ani pentru catastrofele naturale, daune care s-au inmultit si au crescut in cuantum, in ultimul deceniu.
Intrebat in ce stadiu se afla acum proiectul de lege, stefan Ilie, secretar de stat in Ministerul Administratiei Publice, explica: „Exista Proiectul legii asigurarilor obligatorii de locuinte, varianta in care apare solutia coasigurarii, si exista varianta Bancii Mondiale, care propune o formula asemanatoare cu cea din Turcia. Pentru aceasta ultima varianta exista disponibilitatea Bancii Mondiale de a acorda sprijin financiar sub forma unui imprumut. Amandoua aceste variante sunt in analiza la Ministerul Administratiei Publice, spre a fi discutate cu Ministerul Finantelor, in vederea alegerii unei variante care sa fie prezentata Guvernului Romaniei”.