Ponderea importanta a economiei subterane in produsul intern brut al tarilor in tranzitie, amploarea activitatilor informale, precum si semnele vadite ale prosperitatii celor ce nu figureaza pe lista contribuabililor la bugetul de stat sustin concluzia de mai sus. Economia informala functioneaza cu motoarele din plin, iar ceea ce se intoarce in economia reala prin consumul celor ce obtin venituri neimpozitate o face si pe aceasta din urma sa se miste. Daca performanta celor ce activeaza in economia subterana, aceea de a-si adjudeca roadele tranzitiei, nu surprinde pe nimeni, nu acelasi lucru se poate spune despre pensionari. Sunt una dintre cele mai sarace categorii sociale. Totusi, o analiza in timp a evolutiei veniturilor lor arata ca, asa mici cum sunt, au doua mari avantaje: sunt garantate si in termeni reali au scazut mai incet decat veniturile fortei de munca ocupate. Centrul pentru Studierea Tranzitiei si Dezvoltarii, CESTRAD, a realizat o statistica din care rezulta ca, in medie, in tarile foste comuniste salariile au scazut de zece ori mai rapid decat pensiile. In ceea ce priveste ponderea celor doua tipuri de venituri in venitul total al indivizilor, statistica arata o evolutie invers proportionala. Iata un exemplu: in 1989, salariul reprezenta 57% din veniturile totale ale unui muncitor bulgar, iar pensia 17% din cele ale unui pensionar. Doisprezece ani mai tarziu, ponderea salariului era de 47%, iar cea a pensiei de 18%. In Polonia, inainte de caderea comunismului, salariul insemna mai mult de jumatate din venit, 55%, iar in ceea ce-i priveste pe pensionari, procentul reprezentat de pensie era de 17% din venit. In anul 2000, salariul scazuse la 34% din total venituri, iar pensia crescuse la 30% din acestea. „Aceasta situatie trebuie totusi privita diferentiat”, afirma Marius Spiridon, coordonator de proiecte in cadrul Institutului European din Romania. El se refera la faptul ca in cazul pensionarilor romani este valabila concluzia referitoare la siguranta veniturilor din pensii. Cand vine vorba insa despre cat de mult suplinesc aceste venituri necesarul unui trai decent, situatia este diferita de cea din restul tarilor europene in tranzitie. Comparativ cu forta de munca ocupata, din 1989 pana astazi, majoritatea pensionarilor au pierdut mai multi bani, in sensul erodarii mai rapide a veniturilor.
Saracia cu staif este made in Est
Conform raportului asupra tranzitiei, elaborat de Banca Mondiala, criza economica cu care se confrunta aceasta parte a continentului la un deceniu si jumatate de la caderea Cortinei de Fier este similara celei din 1930. Unica diferenta consta in structura sociala a populatiei afectate. Majoritatea saracilor de azi au studii, sunt educati, iar inainte de inceperea tranzitiei au avut un statut social respectabil. Cei mai multi dintre saracii din centrul si estul Europei sunt deja cetateni ai Uniunii Europene. Ei incarca acum nota de plata a bugetului comunitar si au sanse ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa depaseasca criza, ajutati fiind de transferurile de fonduri europene. In ceea ce ne priveste, aceasta perspectiva nu este, deocamdata, o certitudine. Cele 6,5 milioane de romani saraci nu se vor rari in statisticile oficiale prin politici gandite la Bruxelles. Unica sansa ca ponderea lor sa scada este continuarea reformelor structurale, sport temporar intrerupt in Romania, din ratiuni electorale, si inlocuit cu pomeni sociale inutile.
Tranzitia, cataclism pentru saracii din Est
„La mila unei birocratii corupte, saracii sunt dependenti si de cea mai neinsemnata asistenta sociala si sunt umiliti de oficiali, care ii trateaza cu lipsa de respect. In timp ce standardul lor de viata se inrautateste, ei ii vad pe conducatorii lor politici imbogatindu-se din activitati ilegale, iar institutiile care ar trebui sa ii ajute sunt de cele mai multe ori ele insele o parte a problemei si nu o rezolvare aacesteia.” Aceasta este viziunea Bancii Mondiale, exprimate in raportul „Making Transition Work for Everyone” despre tarile in tranzitie din Europa Centrala si de Est. Banca Mondiala a ajuns la concluzia ca milioanele de saraci vad procesul de tranzitie catre economia de piata ca pe un rau ce nu poate fi controlat, ce i-a facut ca in ultimii 15 ani sa-si piarda statutul social si stima de sine. „Tranzitia este asemenea unei catastrofe naturale pe care ei nu au puterea de a o infrunta, iar cei mai afectati sunt barbatii, care se vad pusi in situatia dureros de umilitoare de a nu-si putea indeplini rolul social de capi de familie”. Privatizarea intreprinderilor de stat este considerata de catre saracii din regiune ca fiind una din cauzele situatiei delicate in care se afla acum: „privatizarea activelor statului a creat avantaje celor ce conduceau aceste intreprinderi si a dat nastere unei clase de imbogatiti fara constiinta sociala”.
