Jen Judson și Joe Gould au scris o opinie pentru Defense News cu privire la eforturile financiare pe care SUA le-a făcut astfel încât să poată depăși amenințările venite din Rusia. Potrivit autorilor, miliarde de dolari au fost cheltuite pe echipamente și antrenamente, însă este acest lucru suficient?
Armata americană are aproape 80.000 de soldați, în medie, la ordin de rotație sau permanent în Europa. Acum, trimite alte mii pentru a sprijini acele unități. Aproximativ 3.000 de trupe combatante sunt în drum spre Polonia, pentru a se alătura celor 1.700 deja reunite acolo, într-o demonstrație a angajamentului american față de aliații din NATO. Misiunea lor va fi să antreneze și să asigure descurajarea, fără a se angaja, însă, în luptă în Ucraina, arată Defense News.
O brigadă de Infanterie a Diviziei 82 Aeropurtate se află în Polonia, iar o unitate de reacție rapidă a forței operaționale a Diviziei 18 Aeropurtate a fost trimisă în Germania. O escadrilă cu vehicule Stryker staționată permanent la Vilseck, Germania, se va deplasa și prin Cehia, Slovacia și Ungaria, pentru a ajunge în România, pentru a se alătura celor 900 de militari aflați deja acolo.
Înainte de anexarea Crimeii de către Rusia, în 2014, armata a retras trupe și echipamente din Europa. În anii 1980, armata avea 200.000 de angajați în regiune, dar până în 2015, numărul lor a scăzut la 33.000. Peste 100 de baze ale armatei americane s-au închis, prezența sa fiind concentrată în principal în Germania și Italia, nicăieri în apropierea flancului estic al NATO.
Dar SUA au început să schimbe cursul după 2014, deplasând rapid trupe și echipamente înapoi în Europa și solicitând finanțare suplimentară.
Administrația Obama a făcut prima cerere pentru Inițiativa Europeană de Reasigurare, solicitând 3,4 miliarde de dolari. Aproximativ 2 miliarde de dolari au finanțat rotația primei brigăzi blindate în Europa, în afara unei unități Stryker și a unei unități de infanterie deja prezente, plus 1,8 miliarde de dolari pentru echipamentul unei întregi brigăzi blindate.
Fiind mai târziu redenumită Inițiativa Europeană de Descurajare, finanțarea efortului a atins un vârf de 6,5 miliarde de dolari în exercițiul financiar 2019. După o scădere atribuită cheltuielilor unice precum proiectele de infrastructură, fondul s-a situat la 4,5 miliarde de dolari în anul fiscal 21. În acel an, a inclus și 250 de milioane de dolari în ajutor militar pentru Ucraina.
„Inițiativa Europeană de Descurajare a avut un impact major asupra prezenței SUA, în special în Europa de Est”, a declarat Mark Cancian de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Problema cu care s-au confruntat Statele Unite și NATO a fost că forțele americane se aflau în Europa Centrală, deoarece acolo s-au oprit după cel de-al Doilea Război Mondial, și nu se aflau în est, unde este acum amenințarea.”
Pe fondul perspectivei ca Rusia să invadeze Ucraina, experți de top susțin că această criză în desfășurare va testa capacitatea armatei americane de a muta fără probleme, rapid, trupele americane și armamentul greu peste granițele mai multor țări și ar putea, de asemenea, scoate la iveală potențialele lacune atât în strategie, cât și în capacitate.
Într-adevăr, una dintre cele mai mari întrebări este cât de rapid se pot muta acele forțe din pozițiile din Europa centrală sau din Marea Baltică, la Marea Neagră, pentru a schimba postura de descurajare a alianței, după cum este necesar; aceasta este o enigmă care le-a dat multe bătăi de cap planificatorilor de pe ambele maluri ale Atlanticului.
„Mobilitatea militară este încă o provocare”, a declarat generalul în retragere al armatei americane, Ben Hodges, comandantul Armatei SUA în Europa, din 2014 până în 2017, pentru Defense News.
Provocările mobilității
După anexarea Crimeii, armata americană a acționat pentru a demonstra că poate trimite rapid echipamente și trupe peste granițe, în Europa de Est, pentru a răspunde unui atac rusesc.
În 2017, prima brigadă grea de rotație, unitatea combatantă a Brigăzii blindate 3, Divizia 4 infanterie de la Fort Carson, Colorado, a fost selectată pentru a participa la un exercițiu cu muniție de război, la scară largă, numit Sabre Guardian, și a-și arăta capacitatea de a muta o unitate blindată ABCT în poziție.
A merge cu mașina până la Centrul Național Comun de Instruire de la Cincu, România, nu este ușor, deoarece singurele artere din oraș și din afara orașului sunt drumurile înguste și întortocheate blocate ocazional de turme de oi. Chiar și cu tancurile lor M1 Abrams și Bradley și obuziere Paladin, printre alte vehicule, brigada a ajuns la bază.
Dar oile reprezintă un obstacol mai mic decât birocrația, care implică mutarea echipamentelor militare prin Europa. Pentru că în multe țări europene aprobările necesare pot dura săptămâni, Hodges a cerut o „zonă Schengen militară”, o referire la sistemul fără vize care le permite oamenilor să tranziteze Uniunea Europeană.
Țările europene lucrează cu SUA pentru a eficientiza procesul de trecere a frontierei, dar asta rămâne o provocare. Dacă Franța va îndeplini dorința exprimată de a-și desfășura un grup de luptă în România, logistica este neclară.
„Nu au exersat asta”, a spus Hodges despre francezi. „Acesta va fi un test interesant, e de văzut dacă noi, ca alianță, suntem gata să facem asta – să ne putem deplasa rapid prin mai multe țări, cu echipamente grele, pentru a ajunge într-un loc în condițiile de dinainte de criză, ceea ce înseamnă că nu ai derogări speciale de la regulamentul rutier [al Uniunii Europene], nu ai acces special la calea ferată.”
Unde este armata SUA
SUA și-au menținut de multă vreme o prezență semnificativă în Germania, principalul lor teren operațional militar, care găzduiește baze majore unde staționează și antrenează trupe.
Fostul președinte Donald Trump plănuia să diminueze cu aproximativ 12.000 de militari prezența armatei americane în Germania, dar, după ce a preluat funcția, președintele Joe Biden a înghețat directiva lui Trump.
„Avem o rampă de lansare foarte bună de pe care să proiectăm puterea americană”, a spus Hodges. „Toată această capacitate care se află în Europa, în Germania, este esențială.”
La sfârșitul anului trecut, Armata a declarat operațională Unitatea V, cu un cartier general avansat în Polonia, înființat pentru a apăra aliații est-europeni. Elementul de avansare acționează „ca sediu de control pentru operațiuni, activități și inițiative specifice”, a spus Armata SUA pentru Europa și Africa.
„Elementele cartierului general sunt cu adevărat, foarte importante”, a declarat Bradley Bowman, de la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, un think tank de la Washington, pentru Defense News. „Pregătește oameni care se concentrează pe probleme, cu normă întreagă, astfel încât atunci când apar urgențe precum cea pe care o avem acum, au planurile de urgență în vigoare.”
Armata SUA au înființat, de asemenea, un grup operativ multi-domeniu în Europa, precum și un nou Comandament pentru operațiuni în acest teatru. Grupul operativ este alcătuit dintr-un element de cartier general, un detașament de informații, domeniul cibernetic, război electronic, un detașament pentru spațiu și o unitate de sprijin pentru brigadă.
Armata a înființat grupul operativ la jumătatea anului 2021 și a efectuat primul său exercițiu în Norvegia, concentrat pe trageri la ținte de precizie cu rază lungă de acțiune, folosind baloane de mare altitudine.
Trupele americane fac, de asemenea, parte din batalioanele NATO de prezență avansată sporită din Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, care au contribuit la descurajarea în regiune.
Deși NATO are patru batalioane de forțe multinaționale în nord-est, aceste forțe nu ar fi capabile singure să oprească o mare invazie rusească, a spus Stacie Pettyjohn, de la Centrul pentru Noua Securitate Americană. Ar fi necesare mai multe forțe grele pentru a acorda suficient timp NATO pentru a-și exercita puterea aeriană.
Forțele americane desfășurate în Europa, în ultimele zile sunt, de asemenea, o forță simbolică, spun experții. Forța este menită să le arate aliaților est-europeni îngrijorați – unii cu istorii lungi, uneori violente cu Rusia – că SUA vor fi acolo pentru ei, a spus Cancian, și să „îi transmită un semnal lui Putin, pentru a-l convinge că Statele Unite vorbesc serios”.
„Există câteva întrebări despre cât de eficientă va fi, deoarece cifrele sunt mici și (trupele) sunt la 700 de mile de locul unde va fi probabil lupta, în plus având în vedere că (americanii) au spus că nu se vor implica în luptă”, a spus Cancian. „Cred că este important să subliniem că aceste forțe sunt acolo pentru a-i asigura pe aliații noștri. Ei nu sunt acolo pentru a lupta într-un război și orice discuție despre asta, cred, pur și simplu nu este potrivită.”
Rolul echipamentului
Armata SUA a încercat să se asigure că are echipamentul necesar pentru a descuraja sau a învinge Rusia. Unitatea Stryker care călătorește în România are tunuri de 30 mm, răspuns direct la o nevoie operațională urgentă emisă în urma anexării Crimeii. Armata a integrat rapid capacitatea pe vehiculele de luptă Stryker.
În timp ce comanda Armata în Europa, Hodges a identificat o lacună în apărarea aeriană cu rază scurtă de acțiune și, în 2016, a cerut serviciului să ofere rapid capacitatea. Armata a organizat o competiție pentru integrarea unui sistem, tot pe un vehicul Stryker, pentru a se apăra împotriva amenințărilor cu rază scurtă; până în 2021, prima unitate a început să primească acele vehicule.
De asemenea, Armata a echipat Trophy Active Protection Systems pe tancurile M1 Abrams și le-a dislocat în Europa, inclusiv adăugând sistemele la stocul pre-poziționat al armatei.
Totuși, Hodges a spus că nu a reușit niciodată să rezolve lipsa capacității de apărare antiaeriană și antirachetă. Deși aliații au o oarecare capacitate de apărare aeriană și antirachetă dincolo de singurul batalion Patriot pe care armata SUA îl are în Europa, el a spus că este îngrijorat că ar putea să nu fie suficient.
Armata a schimbat, de asemenea, locul în care își păstrează stocul pre-poziționat și modul în care acesta este folosit. Locațiile APS includ Germania, Belgia, Italia și Țările de Jos, iar armata are o bază în Polonia, în construcție. Există un centru suplimentar de organizare în Germania.
Un APS găzduiește acum o unitate ABCT de echipamente și inginerie, artilerie, poliție militară, susținere și capacități medicale, cu mult mai puțin decât cele șase divizii de echipamente deținute în Europa în timpul Războiului Rece.
De asemenea, armata se deplasează pentru a se asigura că echipamentul pre-poziționat este mai modern și mai receptiv la nevoile trupelor. În timp ce stocurile pre-poziționate au existat istoric doar pentru o criză, acum echipamentul este folosit în mod regulat în timpul exercițiilor și altor activități.
Comandantul Comandamentului de Materiale ale Armatei, generalul Edward Daly, a declarat recent reporterilor că este „mulțumit” că APS în Europa poate oferi trupele de care este nevoie în regiune.
Flancul de sud-est
Experții spun că aliații au făcut din flancul de nord-est al NATO centrul lor strategic, lăsând flancul de sud-est potențial vulnerabil. Pe Marea Neagră rămân lacune, potrivit lui Pettyjohn.
„Puteți vedea că există o întârziere semnificativă și ar dura săptămâni pentru a obține [echipamente și trupe] de la locurile pre-poziționate din nord-est, spre sud, deoarece cred că rețeaua feroviară este puțin mai dificilă în România și Bulgaria, decât în Europa de Nord”, a spus ea. „NATO ar putea aduce cu ușurință forțe aeriene și maritime… dar este mult mai greu pentru forțele terestre.”
Dacă o invazie rusească a Ucrainei s-ar extinde într-un conflict mai larg, sud-estul Europei este locul în care „s-ar putea petrece o escaladare accidentală”, a spus ea. Este puțin probabil ca Rusia să intenționeze să atace România, dar dacă va ocupa teritoriul ucrainean adiacent Crimeii, care se află la Marea Neagră, lângă România?
„V-ați putea imagina Rusia folosind unele dintre tacticile sale de nivel inferior în zona gri, ajungând în contact cu România, acolo”, a spus Pettyjohn. „Cu certitudine ei se simt în nesiguranță, mai ales dacă Rusia ar controla complet Marea Neagră și și-ar extinde teritoriul controlat în Ucraina și, eventual, ar poziționa mai multe sisteme ofensive.”
Din 2014, armata SUA a desfășurat mai multe exerciții importante în regiunea Mării Negre, printre care Sabre Guardian.
Trupele au desfășurat exerciții de apărare aeriană și antirachetă cu rază scurtă de acțiune la Capu Midia din România, cu ieșire la Marea Neagră, exerciții de trageri la Cincu, o traversare a Dunării și misiuni de intrare a forțelor comune din unitățile de luptă brigăzilor 82 și 173 Aeropurtate atât în România, cât și în Bulgaria.
Începând cu Sabre Guardian, în 2017, armata a crescut amploarea și frecvența exercițiilor, inclusiv prin lansarea unui exercițiu anual – numit Defender Europe – care practică mutarea unei divizii din SUA în Europa și apoi extinderea ei pe o zonă mare de teritoriu, incluzând unele operațiuni în regiunea Mării Negre.
În timp ce forțele americane se deplasează acum în țări strategice precum România, armata americană încă nu are o strategie de securizare a regiunii Mării Negre pentru a descuraja agresiunea rusească acolo, a spus Hodges.
Posibilitatea ca Rusia să invadeze Ucraina și, eventual, să folosească Marea Neagră în avantajul său, a determinat SUA să înceapă să dezvolte o strategie, a spus Hodges, dar aceasta trebuie să includă și cooperarea în materie de securitate, eforturi diplomatice și dezvoltarea economică a întregii regiuni a Mării Negre.
Sosirea navelor-amfibie rusești în Marea Neagră „este de rău augur”, a spus Hodges. „Nu văd… niciun semn de dezescaladare sau de oprire. Cred că ei încearcă să se înlănțuie ca un șarpe boa uriaș în jurul Ucrainei, ca să o sugrume, să încerce să-i distrugă economia, să facă guvernul ucrainean să se teamă, să încerce să ne facă pe toți să ne temem.”