Cine sunt, de fapt, politicienii care candidează la alegerile prezidențiale? Politicienii noștri ne-au făcut să-i cunoaștem drept politicianul și omul ”X”, dar deodată vedem cum își schimbă personalitatea de parcă și ar schimba cămașa. Constatăm stupefiați cum începe să gândească și să simtă și să vorbească, fix contrar lui însuși. În mintea și în sufletele oamenilor (ale cetățenilor, nu ale populației!), se cască un hău. Se pune, firesc, întrebarea dacă oamenii politici se schimbă, sau așa au fost de la început și s-au chinuit să și ascundă adevărata față?
Iar de „polemică” nu mai poate fi vorba: fiindcă în campania electorală nu contează cine are argumente mai solide, ci cel care lovește cu mai mare eficiență.
Cine sunt, de fapt, politicienii care candidează la alegerile prezidențiale?
Marea majoritate a oamenilor care sunt așteptați să fie mințiți în campanie, și-au făcut, totuși datoria față de societate, chiar dacă doar atâta cât au avut nevoie ca să poată trăi. Tocmai aici sar în ochi cei care cerșesc penibil un vot. Majoritățile au convingerea interioară, care uneori e greu de exprimat, că acești cerșetori de putere, ar fi mai bine – dacă tot își fac datoria așa cum se vede -, mai bine să nu și-o facă deloc, și să dispară. Mă număr, și eu, printre cei din majoritate, dar nu-mi folosește la nimic. Nimănui nu-i folosește.
Te uiți la circul televizat al serii, căruia televiziunile fac eforturi uriașe să-i dea un minim ștaif. Ca orice experiment copiat de la străini, iese o varză stricată, pe care ai pus aur comestibil și l-ai înecat în icre negre.
Oameni simpli, oarecare, deveniți politicieni, care n-au cum să infirme prin teatrul pe care îl joacă, ceea ce spune simplu, Pascal. ”… vrem să trăim în mintea altora un fel de viață închipuită, și pentru asta ne străduim să părem altceva decât suntem”.
N-am fost și nu vor fi niciodată politician
N-am fost și nu voi fi niciodată politician. Și, lucru sigur, cei care se dau în spectacolul grotesc al întruchipării minciunii senine seară de seară în campania electorală, pretendenții scaunului de președinte al țării, nu vor da atenție rândurilor mele, scrie Octavian Hoandră într-un editorial EVZ.
Mă întreb dacă vreun moment se vor gândi că ceea ce știu ei despre ei, nu este atât de important pentru scopul de a câștiga supremul scrutin. Fiindcă, dintr-o dată, li se prăbușește în cap ceea ce știu, sau cred că știu ceilalți despre ei și se conving că asta are mult mai multă forță. Conștientizează, înainte de a se face mici în fața camerelor tv., că dacă se mai descurcă, într-un fel sau altul cu propria lor conștiință, foarte încărcată, cu o reputație mizerabilă e imposibil să se descurce, chiar dacă acea imagine ”stricată” este interesat sau mincinos, creeată de alții. În cazurile fericite, oamenii ar trebui să analizeze o astfel de ”informație” , iar această analiză ar trebui să depindă de altă analiză: aceea a omului care o rostește.
Editorialul poate fi văzut AICI.
