În unele state doar în viciu, în altele o ilegalitate. Regimul juridic influenţează preţul vânzării de marijuana pe piaţa din SUA, unde în cele mai multe cazuri preţul sare de 1.000 dolari pentru suta de grame conform datelor furnizate de Priceweed.com şi preluate de Forbes Media. Chiar şi acolo unde producţia şi vânzarea în scop recreaţional sunt legale, antreprenorii se plâng de un regim neprietenos, care aruncă în aer preţurile pentru „iarbă”.

În capitala SUA, Washington, şi Districtul Columbia, preţul este de 1.211 dolari pe suta de grame, puţin mai ridicat decât în statul New York, unde acesta se cifrează la 1.193 dolari pe suta de grame. De altfel, în aproape jumătate dintre statele americane preţurile sar de 1.200 de dolari pentru suta de grame. Aici putem enumera Dakota de Sud, Iowa, Louisiana, Oklahoma, Virginia, Pennsylvania, Virginia de Vest, Indiana, Vermont, Carolina de Nord, Kentucky, Wisconsin.

Dincolo era mai ieftin, dincolo în Vestul Sălbatic

Pe coasta de est, de altfel, marfa este mai scumpă. Statul Michigan, cu un preţ mediu de 997 dolari pe suta de grame, este cel mai ieftin la acest capitol. Texas, cu o cotaţie de 1.148 dolari pe suta de grame este undeva în zona de echilibru. Prin contrast, pe coasta de vest piaţa este mai accesibilă. California, unul dintre statele cu cea mai mare piaţă din lume, este indicat cu un preţ mediu de 847 de dolari, al treilea cel mai coborât de pe cuprinsul SUA.

Legal, deci mai accesibil

Menţinerea unui regim juridic restrictiv pare a-i favoriza pe dealeri. Aceştia percep preţuri semnificativ mai joase în statele unde consumul recreaţional este legal. Cea mai ieftină „iarbă”, de altfel, o găsim în statul Oregon, cu 714 dolari pe suta de grame. În statul Washington, cu 812 dolari pe suta de grame şi Colorado cu 850 dolari pe suta de grame consumatorii nu sunt nevoiţi să bage la fel de adânc mâna în buzunar. Dintre statele care au legalizat marijuana, Alaska, cu un preţ de 1.029 doilari pe suta de grame este cea mai scumpă la acest capitol.

Şi totuşi, taxarea este prohibitivă

Piaţa ar fi mult mai ieftină dacă regimul fiscal nu ar fi într-atât de dur, spun producătorii. Un reportaj realizat de New York Times în statul Colorado, unul dintre liderii la acest capitol, indică o taxare de până la patru ori mai mare pe acest segment faţă de alte afaceri. Bruce Nassau, intreprinzător care are cinci magazine mici de desfacere a marijuana este îngrozit: „A trebuit să scriu un cec de 275.000 dolari. Este incredibil.”

Sunt acte votate în urmă cu zeci de ani şi încă existente în legislaţia fiscală cele care vatămă industria, cu efecte asupra preţurilor din piaţă. În special legea din 1982 menită a combate traficul de droguri este cea care interzice orice fel de deduceri la producţia de marijuana. Nici măcar chiria, plata salariilor sau a utilităţilor nu poate fi scăzută înainte de achitarea taxelor conform legislaţiei existente. Deşi în 23 de state vânzarea în scopuri medicale şi recreaţionale este permisă, regimul de taxare este prohibitiv pentru producători. Legislaţia urmăreşte un preţ de producţie cât mai ridicat astfel încât să fie comprimate marjele pentru traficanţi, dealeri şi alte categorii de furnizori din piaţa neagră.

Unii aproape că muncesc numai ca să plătească nişte taxe excesive

„Vorbim despre afaceri legale, licenţiate; nu este motiv pentru care ele ar trebui taxate până la limita închiderii de către guvernul federal”, comentează Rachel Gillette, director la Organizaţia Naţională pentru Reformarea Legilor privind Marijuana. Ea operează un dispensar care oferă drogul uşor pe bază de prescripţie, în scopuri medicale. A avut anmul trecut venituri de 1,7 milioane dolari înaintea cheltuielilor, iar acum ar trebui să plătească 866.000 dolari către stat. În prezent, ea negociază cuantumul acestei taxe.

Nu este un caz singular. În Seattle, John Davis, proprietarul unui dispensar medical care prescrie marijuana, Northwest Patient Resource Center, a realizat un profit de 53.369 dolari, dar cum legislaţia fiscală îl împiedică să obţină deduceri, a sfârşit prin a afla că are de plătit 46.340 dolari sub formă de taxe. „A durut şi a durut rău de tot”, spune el adăugând că în aceste condiţii nu faci bani ci doar menţii business-ul sperând la vremuri mai bune.

Se poate repara ceva?

Absenţa deducerilor face ca în termeni reali taxarea pentru industria de profil să fie duble, triple sau chiar de patru ori mai mari decât în cazul celorlalte afaceri. Este şi motivul pentru care senatorul Ron Wyden şi congresmenul Earl Blumenauer, ambii din Oregon, stat în care consumul recreaţional este legal, propun un act normativ prin care anumite deduceri să fie introduse şi pe segmentul producţiei şi comerţului de marijuana. „Afectează mii de afaceri”, explică Blumenauer iniţiativa sa.

Nu toată lumea este la fel de relaxată. Kevin Sabet, preşedinte al iniţiativei pentru o abordare mai precaută a problemei, afirmă că nu ar avea sens să fie aprobat un regim fiscal care să uşureze cadrul fiscal pentru afaceri care în unele state din SUA chiar ar fi ilegale. „Nu putem vinde marijuana ca pe guma de mestecat sau ca pe acadele”, spune el.

O mulţime de lucruri neclare

Avocaţii şi contabilii sunt, însă, inundaţi de telefoane şi întrebări de la proprietarii de magazine de marijuana în aceste zile. Dar dacă el alocă o parte din magazinele lor pentru yoga, educaţie privind consumul drogurilor sau împotriva comerţului de droguri pot primi deduceri măcar pentru chirie? Dacă angajaţii îşi împart timpul între vânzarea propriu-zisă şi curăţirea magazinului, devin o parte din salariile lor deductibile?

„Nu este o direcţie clară”, spune Scott Levy, contabil din statul Arizona care are un client pentru care vânzarea de marijuana reprezintă abia a cincea parte din business. „Veţi vedea cele mai ciudate strategii ale oamenilor care încearcă să discearnă printre diferitele definiţii din legislaţie”, adaugă el.

În mod ciudat, una dintre cheltuielile deductibile o reprezintă achiziţionarea mărfii propriu-zise de la producător. De la seminţe, puieţi şi până la plata necesară producerii, acestea pot fi deduse, conform legislaţiei în vigoare. Tim Cullen, co-proprietar pentru cinci magazine din Colorado, consideră că este normal: „Nu sunt un dealer de cocaină în piaţa neagră. Suntem cu totul la lumină. Ar trebui să fim trataţi în consecinţă.

Cu puşca sub tejghea

Un alt neajuns pentru afacerile legale este că nu-şi pot derula operaţiunile prin bănci. Cum magazinele lucrează numai cu cash există costuri adiţionale în sisteme de securitate sau furnizarea de arme pentru personal în scopul apărării unor casierii atractive sub acest aspect. Allgreens, un astfel de magazion din Colorado, estimează la 30.000 de dolari costurile aferente manipulării de cash.