Deşi asigurătorii încearcă să se pună la punct pentru a lupta împotriva fraudelor, sunt depăşiţi de ingeniozitatea „profesioniştilor“, cele mai mari înşelăciuni făcându-se cu oamenii din interior
Departe de a fi atât de sofisticat ca în Occident, fenomenul fraudei în asigurări din România se situează cam la acelaşi nivel procentual ca afară şi este în creştere.
„Frauda din asigurări se cifrează cam pe la 10% din primele brute încasate, şi doar 2%-3% este depistată. Fenomenul nu este în scădere, din păcate. Cei care fraudează se specializează din ce în ce mai mult, cu o viteză mai mare decât se specializează în antifraudă asigurătorii. Deşi afară poliţia se implică mai mult în depistarea fraudelor în asigurări şi se apelează foarte mult la firme specializate, procentul de fraudă nu este mai mic decât la noi, şi asta pentru că afară sunt mult mai sofisticaţi“, spune Bogdan Andriescu, şeful asociaţiei brokerilor de asigurare – UNSICAR. O mare problemă pentru amploarea fraudelor constă în faptul că subiectul este aproape tabu pentru asigurători şi nu sunt făcute publice cazurile depistate.
„Sunt foarte puţine exemple de eradicare a fraudelor. Nu sunt făcute publice fraudele descoperite. Când le descoperă, asigurătorii se bucură că cel care a încercat să fraudeze îşi retrage cererea. Cele mai dese şi mai multe fraude sunt pe auto, dar pe property sunt fraude de valori mai mari. Fiecare linie de asigurare are profesioniştii ei în fraudă. Mai nou iau amploare fraudele cu persoane accidentate, pe care nu le-am inventat noi. Supraveghetorii nu prea au cum să se implice. Aici e treaba Justiţiei“, conchide Andriescu.
Segmentare fraude
Deşi vorbim de două mari categorii de fraude, la subscriere şi la daune, acestea au la rândul lor o mulţime de subcategorii. Potrivit brokerilor, fraudele la subscriere se cifrează la circa 10%-15% din total, iar peste 85% din fraude sunt pe daune. De asemenea, unii brokerii cred că aproape toate fraudele se desfăşoară doar cu implicarea unor oamenii din companiile de asigurări, iar alţi brokeri sunt de părere ca 20%-25% din fraude sunt realizate independent şi 60%-70% din fraude sunt cu complicitatea unor persoane din companiile de asigurări. Ce cred asigurătorii? „Noi credem că unele fraude sunt realizate cu consilierea unor specialişti interni sau externi sau a unor oameni care au lucrat în sistem“, spune Adrian Marin, CEO Generali.
Fraude la subscriere
Dacă vorbim de fraudele la subscriere, cel mai folosit vehicul de fraudă este asistentul în brokeraj (colaborator al brokerilor) sau agentul de asigurări (colaborator exclusiv al asigurătorilor), ambele categorii având o răspundere limitată, iar o „ţeapă“ dată de aceştia este foarte greu de recuperat, potrivit lui Nic Bălaşa, şeful NB Broker. În piaţă există circa 80.000 de asistenţi în brokeraj şi 90.000 de agenţi de asigurare.
Cu cât un asigurător sau broker dă limite şi termene mai largi vânzătorilor de poliţe, din dorinţa de a-şi creşte cota de piaţă, cu atât se expune mai mult la riscul de neîncasare. Ceea ce este ciudat constă în faptul că un „ţepar“ poate să îşi continue activitatea nestingherit cu alt broker sau asigurător, mai ales dacă îi asigură acestuia un rulaj consistent, şi nimeni nu ia măsuri.
Este bine de ştiut că indiferent de natura fraudei la subscriere, adică vânzătorii nu depun banii, clientul este acoperit, cu condiţia deţinerii documentelor în original. „Este important ca clientul să aibă documentele de asigurare corect întocmite, poliţa şi chitanţa în original. De aceea, este primordial să acordăm 5 minute de atenţie pentru verificarea documentelor, mai ales când ni se cere o sumă cash mai mică decât cea trecută în documente, pentru că şansa de fraudă în acest caz e mare“, spune Victor Şraer, şeful Otto Broker.
Un alt canal al fraudelor din asigurări îl reprezintă service-urile auto, în special când vorbim de service-uri multimarcă, şi mai puţin de service-urile din reţeaua importatorilor auto, spun surse din piaţă. Astfel, pe măsură ce şi-au văzut volumele de reparaţii în scădere, service-urile auto au încercat să-şi păstreze marjele pe spinarea mai puţinor clienţi prin diverse metode precum montarea de piese de o calitate mai slabă, deşi pe devizul conform Audatex transmis asigurătorilor sunt trecute piese originale, sau prin executarea unor reparaţii şi finisaje de o calitate precară etc.
Înscenări pe Casco
Cu ajutorul unor cascadori sau chiar personal, maşina este răsturnată de mai multe ori sau este izbită de piciorul unui pod, astfel încât să fie declarată daună totală. Cei mai mulţi dintre clienţii care apelează la această metodă de fraudă obţin despăgubirea dorită de la sigurători, întrucât acestora le este foarte greu să demonstreze înscenarea în instanţă.
O altă metodă de fraudă pe Casco este cu epave auto. Sunt achiziţionate epave ale unor maşini la un preţ modic, sunt reparate superficial, apoi se fac poliţe Casco pentru care este necesară o inspecţie vizuală de suprafaţă, după care se înscenează un accident sau un furt. Fenomenul se pare că este în scădere, anumiţi asigurători făcându-şi o bază de date cu maşinile care au avut o daună totală.
Înscenări pe RCA şi daune morale
„Un şofer îşi loveşte maşina, dar n-are asigurare Casco. Atunci, găseşte un prieten cu Casco şi RCA care să spună că l-a lovit. Eventual se mai şi tamponează puţin, să pară mai credibili. Apoi merg şi cer daune asigurătorilor, unul pe RCA, cellalt pe Casco“, spune un broker.
Există şi cazul de abuz pe RCA. „O maşină mică loveşte una mai mare, iar cel din urmă, văzând că vinovatul are RCA la Allianz, şi-a încărcat constatul amiabil cu o grămadă de daune. Prin piaţă circula şi o vorbă: Cel mai bun Casco e RCA-ul la Allianz al unui prieten“, spune brokerul.
Un fenomen ce tinde să ia amploare îl reprezintă frauda pe daune morale, unde tot reţele de profesionişti forţează obţinerea unor daune foarte mari pentru accidente cu vătămări sau victime. Aici planează suspiciunea de complicitate cu instanţele, unele acordând în mod repetat astfel de daune exagerate. De exemplu, în acest an, Tribunalul din Satu-Mare a decis ca Astra să plătească 1,7 milioane euro familiei unui bărbat decedat, aceasta fiind cea mai mare daună morală din istoria asigurărilor.
Cum luptă asigurătorii
„Suntem surprinşi de inventivitatea care i-a amploare în privinţa fraudelor, pe auto şi pe viaţă, ceea ce ne îngrijorează tot mai mult. De aceea, ne-am pus la punct mai multe sisteme performante care să urmărească tentativele de fraudă“, spune Adrian Marin, CEO Generali.
Pe de-o parte, se verifică istoricul negativ pe fiecare client pe poliţele obligatorii şi se răspunde prin refuz sau printr-un preţ foarte mare. De asemenea, există un sistem care urmăreşte cât de aproape de momentul subscrierii a intervenit o daună, ceea ce atrage investigaţia.
„Pentru a lupta împotriva fraudelor, ne folosim de armele noastre interne de investigaţii, de colaborarea cu alte companii de asigurări, precum şi de firme specializate de investigare din exterior. De asemenea, e foartă importantă colaborarea cu Poliţia. Suntem în discuţii la nivelul UNSAR, UNSICAR şi ASF pentru a realiza o listă neagră, o bază de date comună pe fraudele dovedite, pe comportamentul neadecvat“, spune Adrian Marin.
Pe portofoliul Generali, circa 6,5% din totalul dosarelor au fost demonstrate ca potenţiale fraude. De asemenea, din fraudele descoperite, 46% erau cu avarii preexistente şi 37% erau înscenări pe RCA şi Casco.
Fenomenul nu este în scădere, din păcate. Cei care fraudează se specializează din ce în ce mai mult, cu o viteză mai mare decât se specializează în antifraudă asigurătorii
Bogdan Andriescu, preşedintele UNSICAR
10% reprezintă nivelul estimat al fraudelor din domeniul asigurărilor, circa 165 milioane euro, potrivit brokerilor
Controale ASF şi Sancţiuni
EuroIns În mai 2013, ASF l-a amendat cu 50.000 lei pe Stamov Bozhidar Stoyanov, conducătorul departamentului de daune al societății, şi a impus mai multe obligaţii companiei, precum revizuirea tuturor dosarelor de daună respinse de societate
Omniasig VIG În iulie 2013, ASF l-a amendat cu 50.000 lei pe Mihai Tecău, Preşedintele Directoratului Omniasig, cu o amendă similară fiind sancţionat şi Artur Borowinski, vicepreşedinte al Directoratului. O amendă de 30.000 lei a fost aplicată şi Danielei Covăcescu, membru al Directoratului
Astra În iulie 2013, ASF a declanşat un control la Astra, după ce în prealabil solicitase clarificări în privinţa modului în care societatea înţelege să instrumenteze dosarele de daună. Întrucât clarificările nu au fost satisfăcătoare, ASF a declanşat controlul atât pe instrumentarea daunelor, cât şi pe modul de organizare şi funcţionare a sistemului de control intern şi management al riscului.
3 tentative de fraudă pe poliţe auto
Cazul 1 Un client încheie pe 16 mai 2013 o poliţă Casco pentru autoturismul său Lexus, iar după o lună şi jumătate, pe 30 mai 2013, reclamă un accident/eveniment. Când s-a investigat cazul, s-au luat la verificat şi pozele avute în baza de date – pozele iniţiale cu autoturismul nelovit (făcute la inspecţia de risc, înainte de încheierea poliţei) şi pozele de la accident. La o atentă verificare, s-a observant că în pozele făcute la inspecţia de risc (înainte de încheierea poliţei) apărea pe fundal sigla unui magazine Mic.ro. În urma unor cercetări, s-a constatat că magazinul fusese închis în primăvara anului 2012, ceea ce înseamnă că pozele nu au fost făcute la încheierea poliţei, în mai 2013, ci cu cel puţin un an înainte. Adică poliţa Casco s-a reînnoit fără să se facă inspecţia de risc, ceea ce contravine normelor proprii ale societăţii.
Cazul 2 Fraudă prin daunalitate multimplă, cu aceleaşi avarii. În decursul unui an, un client a reuşit să îşi încheie trei asigurări Casco la trei societăţi diferite. Practic, după fiecare daună semnificativă la un asigurător, clientul îşi încheia o poliţă Casco la altul. Astfel, el a reuşit să primească despăgubire de la doi asigurători, iar la al treilea (Generali) la care a solicitat despăgubire, a fost depistat datorită unei bune colaborări cu societăţile de asigurări. Practic, s-a făcut schimb de informaţii cu ceilalţi doi asigurători şi s-a aflat că în decurs de câteva luni, parcurgând doar 67 km, asiguratul a făcut 3 daune majore cu aceleaşi avarii. O dovadă că o bază de date comună a companiilor cu persoanele şi maşinile implicate în fraude ar ajuta farte mult. Surprinzător, avea proces verbal de la poliţie pentru fiecare accident.
Cazul3 Dinamica producerii accidentului, neconformă cu realitatea. Într-un accident au fost implicate două autoturisme: un Renault asigurat cu Casco şi RCA la Generali şi un Audi. Cei doi şoferi au declarat la poliţie şi asigurător (Generali) că vinovat de producerea accidentului este şoferul cu Renault, întrucât a intrat în autoturismul Audi care staţiona la Stop. O simplă verificare la locul accidentului a denotat faptul că accidentul nu se putea produce conform declaraţiilor şoferilor, întrucât cel staţionat la Stop cu Audi trebuia să acorde prioritate celui cu Renault şi, astfel, dacă s-ar fi oprit la intersecţie, conform semnului Stop, nu avea cum să fie lovit de Renault. Intenţia celor doi era să-şi repare ambele maşini pe asigurările de la Generali: Audi pe RCA-ul şoferului cu Renault şi autoturismul Renault pe poliţa sa Casco.
