Deducerea TVA poate fi refuzată de autoritățile fiscale pe motiv că respectivul contribuabil a știut sau ar fi trebuit să știe că a fost implicat într-o fraudă de TVA care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări/prestări.
Jurisprudența europeană în materie de TVA a analizat acest aspect de mai mulți ani, însă de la 1 ianuarie 2018, prevederea a fost introdusă și în Codul fiscal prin OUG nr. 79/2018. Astfel, autoritățile fiscale au dreptul să refuze deducerea TVA dacă, după administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind TVA.
În aceste condiții, sarcina probei revine autorităților fiscale. În cazul în care există dovezi că persoana știa, fapta se va analiza, cel mai probabil, și în baza principiilor din sfera penalului. Însă, dacă organele fiscale consideră că persoana vizată ar fi trebuit să știe, rezultă că există doar anumite indicii ale implicării în fraudă, indicii pentru care autoritățile fiscale ar trebui să prezinte probe. Probele ar trebui să demonstreze, dincolo de orice îndoială, că respectiva companie ar fi trebuit să știe de existența unei fraude. Ori, în practică, va fi interesant de urmărit cum vor judeca și proba autoritățile fiscale astfel de cazuri. Experiența trecutului ne arată că autoritățile fiscale contestau deducerea TVA la nivelul cumpărătorului imediat ce descopereau că furnizorul nu și-a achitat obligațiile de TVA ori nu a raportat livrările/prestările.
Acest al doilea caz, cel în care ne punem întrebarea dacă ar fi trebuit să știm de implicare într-o fraudă de TVA, este cel care îi va pune pe contribuabili în situația de a întreprinde demersuri pentru cunoașterea partenerilor de business. În practică, se va ajunge în situația în care companiile vor ajunge să implementeze proceduri de tipul „know your client“ pentru a se asigura că nu vor întâmpina dificultăți pe durata controalelor fiscale. Verificarea condițiilor de formă ale facturii (întrucât neîndeplinirea acestora continuă să fie una dintre cauzele pentru respingerea deducerii TVA, deși jurisprudența europeană contrazice practica autorităților fiscale) și analizarea contractelor/ omenzilor prilejuiește observarea altor elemente care pot constitui indicii referitoare la situația partenerilor de business.
Indicii privind frauda
Din experiența noastră, există o serie de indicii care ar trebui să fie luate în considerare de către departamentele financiare, cum ar fi: tranzacții în lanț cu diminuarea prețului, primirea de instrucțiuni de a achita prețul într-un alt cont bancar, servicii prestate de companii ce nu au angajați proprii și nici subcontractori ori așa zilele oportunități de afaceri „too good to be true“. Diligențele implementate pot demara de la verificarea partenerilor în registrele publice de pe site-urile ANAF / Ministerul de Finanțe / VIES, urmând ca ulterior să fie adaptate industriei în care compania activează. Verificarea partenerilor ar trebui să urmărească, spre exemplu, dacă partenerul este înregistrat în scopuri de TVA, dacă are active ori angajați sau are reprezentanți credibili etc. De asemenea, ar mai trebui analizat dacă termenul de plată nu este unul atipic pentru un anumit tip de tranzacție, dacă plata nu este în numerar, într-un alt cont alt partenerului sau este solicitat un avans fără nicio altă mențiune. Totodată, în cazul achizițiilor locale urmate de livrărilor intracomunitare scutite de TVA trebuie analizate documentele de transport pentru a verifica existența unor neconcordanțe cu privire la adresa de expediere. O altă situație se referă la intermediarii ce acționează în contul mai multor clienți, caz în care este recomandat să se verifice dacă aceștia dețin o împuternicire în acest sens.
Diligențele implementate pot reprezenta, în cazul unui control fiscal, argumentele pentru a demonstra că nu ar fi trebuit să știu de existența unei fraude întrucât s-au întreprins verificări și nu s-au descoperit nereguli. Î
nsă, dacă lipsesc orice proceduri de prevenție, crește riscul ca autoritățile să refuze deducerea TVA în măsura în care se descoperă o fraudă pe lanț.
Ana Maria Săbiescu, Manager Deloitte România
Acest articol a fost publicat în numărul 8 al revistei Capital, diponibil la chioşcuri în săptămâna 26 februarie-4 martie 2018