Ziaristul Al. Bogdan află, în 1933, că magnatul aurului românesc este în faliment și merge să verifice știrea acasă la acesta, la Baia Mare.
Pe unul din pereții locuinței lui Alexe Pocol zărește o stemă nobiliară, ce reprezintă un leu de aur pe un fond albastru. Familia Pocol a fost înobilată sub Sigismund Bathory şi numele întreg al nababului român era Alexe Pocol de Lozna Mare.
Să-i dăm cuvântul lui Al. Bogdan:
Se spune că tatăl său era cântăreţ la biserica din Letca. Dl. Pocol s-a născut la 1871, a studiat la Gherla şi la Blaj şi a fost numit înainte de război învăţător la Baia Mare. Astăzi, are 61 de ani.
De mult, de când era învăţător, însurându-se, a fost îndemnat să se ocupe de minerit şi a început atunci lucrul într-o mină, pe valea Borcutului, unde nu găsi însă nimic.
Ne povesteşte, foarte emotionat, cum într-o bună zi, disperat de atata nenoroc, a chemat la sine pe lucrători şi le-a spus:
- Mai baeţi, eu nu mai am bani ca să continui lucrările. Nu vreau să vă fur munca voastră. Duceţi-vă sănătoşi, iată vă plătesc ce mi-aţi lucrat până acum, şi să vă dea Dumnezeu noroc.
Țăranii însă îl iubeau, fiindcă era, ca şi acum, un om a cărui bunătate te cucereşte îndată. Ei au refuzat să plece şi au spus că renunţă la salarii şi că vor lucra înainte :
- Să mai lucrăm niţel boerule, că trebue să găsim aur. Dumnezeu scoate întotdeauna aurul în calea omului bun. . .
Au convenit să mai lucreze o lună şi într-o zi şeful de lucrări veni agitat să-i spună că au dat peste aur. În adevar, găsiseră în mină un bloc enorm de 75 kgr. aur curat.
După aceasta s-au găsit filoane, pe care le-a exploatat timp de ani de zile. Scotea câte 30 – 40 care ţărăneşti de aur cu quarţ, pe care-l lucra în steampuri californiere.
Media anuală era un quintal metric de aur.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric