În România, această obligație de declarare se regăsește mai precis în art. 653 al H.G. nr. 707/2006 ce reglementează Codul Vamal al României.

Atenție – Numerarul nedeclarat în scris care depăşeşte limita stabilită de regulament se confiscă.

Legea română reprezintă practic o transpunere a Regulamentului CE 1889/2005, art. 3: 1)   Orice persoană fizică ce întră sau iese din Comunitate și transportă numerar în valoare de 10.000 euro sau mai mult declară această sumă autorităților competente din statul membru prin care intră sau iese din Comunitate, în conformitate cu prezentul regulament. Obligația de declarare nu este îndeplinită în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau incomplete.

Analizând de esență această chestiune, observăm că legislația europeană nu face nicio referire, precum legislația Română (ce este o transpunere a legislației europene), cu privire la confiscarea sumelor de bani nedeclarate, ori acest lucru presupune o contradicție între cele două legi sau mai bine spus, o eronată și abuzivă transpunere în legislația din România a acestei prevederi ce la bază nu avea în vedere și confiscarea sumelor nedeclarate.

Astfel, existând situații multiple de reținere a sumelor de bani nedeclarate și fiind vorba despre o disproporționalitate între fapta de nedeclarare și pedeapsa stabilită, CJUE a dat o nouă interpretare prin ordonanță din cauza C707/17 prin care se opune unei reglementări naționale care sancționează încălcarea obligației declarative prevăzută de art. 3 cu măsura confiscării sumei nedeclarate în beneficiul statului, mai pe scurt, simpla nedeclarare a sumelor de bani nu poate atrage și rechiziția acelor sume.

Practica CJUE de a critica măsura statelor membre și, astfel, și a României de a rechiziționa sumele de bani nedeclarate la frontieră a fost de a sancționa acele state ce aveau o asemenea dispoziție. În trecut, în Cauza C 255/14 Chmielewski vs. Nemzeti privind interpretarea articolului 65 din TFUE și a articolul 9 din Regulamentul indicat mai sus, CJUE a stabilit că : „Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a sancționa o încălcare a obligației de declarare prevăzute la articolul 3 din acest Regulament, impune plata unei amenzi administrative al cărei cuantum echivalează cu 60% din suma în numerar nedeclarată, atunci când această sumă este mai mare de 50.000 de euro.”

De fapt și fără a se încuraja o asemenea practică de nedeclarare a sumelor de bani la intrarea sau ieșirea din UE, CJUE sancționează și limitează puterile administrative ale statelor membre prin care simplele nedeclarări ale sumelor de bani duc la confiscarea lor. Măsura este una benefică și poate fi pusă în aplicare și fără confiscarea sumelor de bani, prin simpla creștere a amenzii contravenționale, fără a există o dublă pedepsire a aceleiași fapte.

Adrian Cuculis, 
avocat