Cât de mult s-a schimbat fața bugetului public în anii de criză

Veniturile și cheltuielile statului din ultimul an de creștere și din, probabil, ultimul an de recesiune sunt, aparent, aproape identice. De fapt, aproape nimic nu mai e ca înainte.

Bugetul general consolidat (BGC) a încasat 164 de miliarde de lei în 2008 și o sumă cavsiidentică (168 de miliarde de lei) în 2010. Sursele de venit s-au schimbat însă destul de mult: față de 2008, anul trecut au crescut încasările din fonduri nerambursabile (cu 1,3% din PIB, adică aproape șapte miliarde de lei), din accize (cu 0,75% din PIB) și din impozite pe proprietate (cu 0,11% din PIB). Au scăzut, în același timp, sumele provenite din contribuții sociale și impozite pe profit (cu câte aproximativ 0,5% din PIB) și din TVA (cu aproape 0,3% din PIB, în ciuda faptului că de la 1 iulie 2010 cota a fost majorată cu cinci puncte procentuale). Relativ identice au rămas sumele încasate din impozitele pe venit (cam 18 miliarde de lei în fiecare din cei doi ani).
Lucrurile se complică atunci când vine vorba de cheltuielile BGC: 189 de miliarde de lei în 2008, 202 miliarde de lei anul trecut. După reduceri de posturi și dramatice scăderi de salarii, costurile cu angajații statului s-au diminuat, în 2010, cu numai 500 de milioane de lei (sub 0,1% din PIB) față de 2008. În ciuda scăderilor de ajutoare și indemnizații, cheltuielile cu asistența socială au crescut cu 3% din PIB (15 miliarde de lei) anul trecut. Una dintre explicațiile pentru aceste aparente anomalii este că în perioada preelectorală din toamna lui 2008 au avut loc creșteri de salarii și pensii ce nu s-au simțit decât în mică măsură în bugetul respectivului an. Astfel încât, fără scăderile de anul trecut, deficitul pe 2010 ar fi ajuns, probabil, la 9%-10% din PIB.

Dacă rambursările de credite nu au înregistrat o creștere semnificativă (+0,16% din PIB), dobânzile au „înghițit” o sumă dublă (7,3 miliarde de lei anul trecut față de 3,9 miliarde de lei în 2008). O altă creștere, de această dată mai îmbucurătoare, a avut loc în ceea ce privește investițiile publice: peste 5,6% din PIB în 2010 față de 4,5% din PIB cu doi ani în urmă. Tot în cheie pozitivă ar putea fi interpretate și scăderile cheltuielilor cu bunuri și servicii (-0,65% din PIB) și a subvențiilor (-0,21% din PIB).

Datoriile, călcâiul lui Ahile

Nivelul datoriilor statului către furnizorii privați a reprezentat una dintre marile probleme ale anului trecut. „Arieratele sunt una dintre explicaţiile pentru care avem şi recesiune, şi inflaţie încă ridicată. Este un sport naţional, iar acum nu plăteşte nici statul. Statul trebuie să dea exemplu prin plata la timp a obligaţiilor sale, nu să dea exemplu negativ”, spunea guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Arieratele BGC erau de circa 1,5 miliarde de lei la sfârșitul lui 2009. Potrivit acordului cu FMI, nivelul lor ar fi trebuit să scadă la 480 de milioane de lei până la finele lui 2010. În septembrie, însă, datoriile instituțiilor publice erau tot de circa 1,5 miliarde de lei. În decembrie, statul a alocat, într-adevăr, o sumă impresionantă (1,2 miliarde de lei) pentru plata arieratelor, însă, cu toate astea, ținta a fost ratată – în ultimul trimestru s-au adunat numeroase facturi a căror scadență trecuse de 90 de zile.

Misiune imposibilă?

Dar adevărata provocare va fi reprezentată de execuția bugetară pe 2011. Guvernul crede ca va avea la dispoziție, față de 2010, cu aproape 13 miliarde de lei în plus la bugetul de stat, cu aproape cinci miliarde în plus la bugetul de pensii și de peste trei ori mai mult (4,2 miliarde de lei față de 1,3 miliarde de lei) la bugetul de șomaj. Banii ar trebui să vină, în principal, din creșterea încasărilor din TVA (cu șapte miliarde de lei, respectiv 18%), a absorbției fondurilor UE (cu 3,5 miliarde de lei față de 2010, respectiv 145%), a contribuțiilor de asigurări (cu două miliarde de lei, adică plus 6%)  și, nu în ultimul rând, din majorarea subvențiilor către bugetele de asigurări sociale (cu aproape șase miliarde de lei, respectiv cu 53% mai mult decât anul trecut).

Problema cea mai mare este însă că, dacă în 2010 a trebuit să se încadreze într-un deficit de 6,8% din PIB, ținta pentru 2011 este mult mai strânsă – deficit de 4,4% din PIB și arieratele către furnizori reduse la zero. Așa că orice nepotrivire între calculele pe hârtie și realizările ANAF va crea mari probleme.
Pentru a ne apropia măcar de aceste obiective, este obligatoriu ca economia să revină pe creștere, iar în calea evaziunii și a risipei bugetare trebuie ridicate noi stavile. „Pentru 2011, am decis reducerea cheltuielilor de personal, cu asistenţa socială, cu bunurile şi serviciile și a subvenţiilor şi creşterea cheltuielilor cu investiţiile cu 1,2 miliarde de lei”, explică șeful Finanțelor, Gheorghe Ialomițianu. Va fi suficient? Execuția bugetară pe prima lună a anului a arătat o creștere a veniturilor cu 3,6% și o scădere a cheltuielilor cu 2,1% față de ianuarie 2010, BGC înregistrând un excedent de peste 800 de milioane de lei. Deocamdată, sunt singurele vești bune într-un ocean de incertitudini.

68,6 mld. de lei au reprezentat cheltuielile cu asistența socială anul trecut, cu 4,5 mld. în plus față de 2009 și cu 15 mld. peste nivelul din 2008