Întâmplător sau nu, ne aflăm pe aceeași poziție la procentajul alocat din PIB pentru sănătate, consumul cu medicamentele per capita sau nivelul de compensare al acestora. Avem o economie săracă, însă avem și o voință politică scăzută când vine vorba despre alocarea bugetară pentru sănătate. Deși majoritatea partidelor politice și-au propus să atingă un minim de 6% din PIB pentru sănătate, suntem în continuare la 3,6%, cu mult sub media europeană, de 8,6%.
Suntem, în schimb, campioni la numărul de spitalizări la 100.000 de locuitori, și nu pentru că românilor le-ar plăcea foarte mult condițiile din spitalele românești, ci pentru că nivelul de tratament în ambulator este foarte scăzut, bolile cronice nu sunt tratate eficient, iar pacienții ajung la urgență cu complicații. Acesta este și motivul pentru care, așa cum reflectă și raportul prezidențial pe sănătate, avem una dintre cele mai mari rate ale mortalității evitabile, adică în România se moare prea mult din cauza unor boli care ar putea fi tratate.
Reforma recentă din sistemul sanitar, care a condus la închiderea mai multor spitale, a pornit exact de la această rată crescută de spitalizare. Ceea ce trebuie făcut însă urgent este scăderea presiunii asupra spitalelor, prin creșterea eficienței tratamentului în ambulator, însă acest lucru nu este realizabil dacă nu se vor aloca fonduri mai mari pentru medicamente, astfel încât pacienții să poată fi tratați acasă. Românii sunt europenii care plătesc cel mai mult pentru medicamentele compensate (peste 50% din costul acestora). Mai mult, românii nu au mai avut acces la tratamentele nou-apărute în ultimii patru ani, lista de medicamente fiind blocată, în ciuda recomandărilor Comisiei Naționale de Transparență. Deși sub 30% din bugetul sănătății a fost consumat pentru medicamente, majoritatea reformelor anilor precedenți nu au vizat bugetul de 70%, din care majoritatea banilor mergeau către spitale, ci exact restrângerea cheltuielilor în sectorul medicamentelor. O investigație perfectă în ambulator poate conduce la un diagnostic corect, însă rolul medicului încetează după ce pacientul a părăsit cabinetul. Pacientul nu se poate însănătoși doar uitându-se la rețetă. Trebuie să se și trateze, să aibă acces la medicamente, în multe cazuri la tratamentele eficiente apărute recent, nu numai la medicamentele generice care au fost descoperite acum 20-30 de ani.
Ce e de făcut? Mai mulți bani pentru tratamentele din ambulator și mai multă chibzuială pentru cheltuielile din sistem. De ce? Pentru ca în următorii zece ani să mai câștigăm un an de viață și să mai micșorăm prăpastia care ne separă de nivelul de trai al celorlalți europeni.
Sorin Popescu este vicepreședintele Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente
