Creşte dolarul! Din ce în ce mai multă lume se inflamează pe subiectul ăsta şi se întreabă dacă nu cumva ar trebui ca moneda americană să devină una de economisire. Analiştii se întrec în previziuni care mai de care mai extreme. Există voci care susţin chiar că un euro va ajunge să valoreze doar aproximativ 0,80 dolari americani. Care să fie adevărul? Şi, mai ales, ce să facem noi, muritorii de rând, ca să nu ne lovescă încă o dată direct în cap următorul val al finanţelor mondiale?
Cumva, devalorizarea euro era previzibilă încă de acum câteva luni, mai ales de când cu măsurile aşa-numite de „Quantitative Easing (QE)“ ale Europei; mai exact, cu programul de tipărire de bani. Măsura urma, fără îndoială, să producă inflaţie în zona euro, fiindcă orice mărire artificială a lichidităţii din piaţă naşte o asemenea consecinţă. Pe de altă parte, de câţiva ani buni încoace, FED (Banca Centrală Americană) a tipărit nonstop la bancnote verzi, până în toamna anului trecut. Şi atunci, care este alternativa? În ce monedă ar putea să-şi plaseze bogaţii lichidităţile, în aşa fel încât să nu-şi vadă averile roase de inflaţie, precum se întâmpla pe vremuri cu banii dosiţi în pivniţă şi dibuiţi de şobolani?
Un posibil motiv pentru creşterea dolarului faţă de euro ar putea fi mersul economiei. De partea asta a Atlanticului avem o economie care abia se târâie, cu mari probleme funcţionale (vezi cazul Greciei şi consecinţele sale) şi cu un sistem de conducere birocratic şi socialist extrem de lent şi lipsit de mijloace de reacţie rapidă. De partea cealaltă, economia se mişcă parcă mai bine, iar ceva-ceva din mizeriile acumulate înainte de criză s-au mai spălat prin nişte falimente, inclusiv bancare. Pe de altă parte, este imposibil să nu intuieşti faptul că efectul tipăririi miliardelor de euro și dolari se va arăta la un moment dat prin apariţia unei noi crize. Nu degeaba există acum mai mulţi miliardari în dolari decât oricând în istorie, iar mulţi dintre ei au vârste sub 30 de ani. Criza dotcom 2.0 se află – părere strict personală – undeva în zona a maximum 20 de luni de acum încolo.
Dar ce motiv are leul nostru să scadă faţă de dolar? Aici nu mai înţeleg. Economia noastră creşte, BNR nu tipăreşte bani, suntem prea puţin expuşi direct la o eventuală ieşire a Greciei din zona Euro. Şi totuşi, între leu şi moneda unică europeană aflată în scădere se păstrează aceeaşi dinamică de dinainte de QE. Ciudăţenia asta numai Mugur Isărescu cred că o poate explica şi sper să o facă personal şi cât mai curând. Fiindcă am impresia că, în ciuda procentului mare de încredere de care se bucură, guvernatorul BNR numai cu conservarea avuţiei conaţionalilor nu se ocupă zilele astea.
CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial, Capital