Pentru cei care nu-si mai amintesc, se spunea – la vremea la care aparea OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate – ca se plateste contributie la orice tip de venit si ca, pentru cei cu mai multe surse de venit, impozitarea ajunge sa fie disproportionata fata de cei care au o singura sursa de venit sau se incadreaza in categoriile exceptate. In mod evident, sistemul de asigurari sociale de sanatate nu este unul baz
Pentru cei care nu-si mai amintesc, se spunea – la vremea la care aparea OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate – ca se plateste contributie la orice tip de venit si ca, pentru cei cu mai multe surse de venit, impozitarea ajunge sa fie disproportionata fata de cei care au o singura sursa de venit sau se incadreaza in categoriile exceptate.
In mod evident, sistemul de asigurari sociale de sanatate nu este unul bazat pe echitate. Nu din punctul de vedere al obligatiilor. Din punctul de vedere al drepturilor, suntem insa toti egali – primim un pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu.
Una peste alta, asa cum a fost conceput bugetul asigurarilor sociale de sanatate, nu lipsa banilor ar fi trebuit sa fie problema, ci gestionarea lor. In special de la introducerea cotei unice, veniturile realizate din plata contributiei de asigurari de sanatate (6,5% angajat si 7% angajator) ar fi trebuit sa fie aproape la fel de mari ca cele obtinute din plata impozitului pe venit (16%), avand in vedere ca baza de impozitare este destul de asemanatoare. Nu stim daca a comparat cineva cele doua categorii de venituri si daca da, la ce concluzii a ajuns. Ce putem spune noi cu certitudine este ca veniturile realizate din plata contributiei de asigurari de sanatate sunt departe de a fi ceea ce ar trebui sa fie. Ne referim atat la veniturile bugetate (cat ar trebui sa se colecteze), cat si la cele efectiv incasate.
Sa analizam deocamdata ceea ce se presupune ca ar trebui sa se incaseze la bugetul asigurarilor sociale de sanatate. Pentru construirea unui buget sunt necesare cateva elemente, si anume:
– baza de impozitare
– cotele de impozitare.
Referitor la baza de impozitare, OUG nr. 150/2002 a reusit intotdeauna sa fie confuza si incompleta. Sigur, e frumos sa declari ca principiu “participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea fondului national unic de asigurari sociale de sanatate”. Mai trebuie sa te si pricepi sa pui acest principiu in practica.
In acest sens, art.51 din OUG nr. 150/2002 prevede urmatoarele:
“Art. 51. – (1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1);
(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar, daca este singurul venit asupra caruia se calculeaza contributia;
c) veniturilor din agricultura si silvicultura, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit. b);
d) indemnizatiilor de somaj si alocatiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a)-d).”
Dupa cum se poate vedea, persoanele care obtin atat venituri din salarii, cat si din activitati independente sunt obligate la plata contributiei individuale pentru fiecare categorie de venit. In practica, acest lucru nu se intampla pentru simplul motiv ca legea nu prevede si procedura de urmat intr-o astfel de situatie. Astfel, persoana salariata este prin efectul legii asigurata; in aceasta calitate, ea plateste contributia aferenta venitului din salarii si beneficiaza de toate drepturile oferite de lege. Drept pentru care “uita” sa mai achite si contributia aferenta venitului din activitati independente. si de ce ar face-o, atata vreme cat legea ii ofera o portita de scapare?
Portita este practic un viciu de procedura. Conform Art.82 din Codul de procedura fiscala, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declaratie fiscala sau prin decizie emisa de organul fiscal. In lipsa unei declaratii fiscale, este nevoie in mod normal de o decizie a CNAS, prin care sa se individualizeze obligatia de plata catre bugetul asigurarilor sociale de sanatate (BASS) aferenta veniturilor din activitati independente. In mod firesc, asa cum se intampla si in cazul altor impozite si taxe, stabilirea bazei impozabile ar trebui sa se faca pe baza unei declaratii a asiguratului.
OUG nr. 150/2002 nu prevede insa aceasta obligatie declarativa pentru persoanele care au atat calitatea de salariat, cat si pe cea de intreprinzator autorizat.
Consecinta? CNAS este in imposibilitatea de a stabili obligatiile de plata ale acestor persoane catre BASS pentru veniturile rezultate din activitati independente si nu le poate transmite deciziile de impunere. Cum ar putea sa o faca din moment ce asiguratul nu furnizeaza informatii in acest sens? Drept urmare, CNAS este in situatia in care asteapta ca asiguratul sa plateasca de bunavoie niste bani, fara a avea nici cea mai mica idee asupra sumelor pe care ar trebui sa le incaseze.
Cu alte cuvinte, despre ce buget vorbim?
Anormalitatea acestei situatii a devenit evidenta atunci cand unele persoane din categoria celor precizate mai sus ca avand dubla calitate de salariat si intreprinzator au primit pe nepusa masa din partea CNAS o instiintare de plata (act premergator executarii silite) prin care erau somate la plata contributiilor catre BASS aferente veniturilor din activitati independente, alaturi de majorari si penalitati de intarziere. Aceste instiintari de plata au venit la un an sau doi dupa anul in care fusesera realizate veniturile respective.
Hartiile cu pricina au starnit indignare. Persoanele in cauza nu intelegeau cum pot fi obligate la plata unor sume despre care habar nu aveau ca le datoreaza. Reactia lor era absolut normala avand in vedere ca, pentru toate celelalte taxe si impozite, organele competente avusesera grija sa le spuna din timp ce si cum au de platit.
Nu era deloc limpede de ce sistemul asigurarilor sociale de sanatate functiona dupa alte reguli. Una peste alta, actiunea CNAS de a recupera in acest mod contributiile datorate era cel putin dubioasa si este de banuit ca multi dintre cei aflati in aceasta situatie au contestat legalitatea actului. Fara a sti cu exactitate demersul facut de CNAS, putem sa ne imaginam cum anume s-au intamplat lucrurile: CNAS, pe baza declaratiilor anuale de venit ale contribuabililor, a identificat persoanele cu dubla calitate de salariat si intreprinzator. Mai departe, in baza deciziei de impunere emisa de organul fiscal, a stabilit baza de calcul pentru contributia la BASS aferenta venitului din activitati independente. Dupa care, s-a pus pe calculat majorari si penalitati de intarziere.
Vi se pare incredibil? Noi am putea spune ca e mai mult de atat: e diabolic. In conditiile in care OUG nr. 150/2002 nu cuprinde prevederi clare si complete, iar CNAS se remarca prin incompetenta, efortul de a pune la zid si de a “executa” niste oameni care – cei mai multi dintre ei – s-ar fi achitat de obligatiile care le reveneau fara sa comenteze daca ar fi stiut ce sa faca, reprezinta un gest incalificabil.
Putem intelege disperarea CNAS. Nu putem intelege insa cum, aceeasi CNAS isi poate inchipui ca poate fi mai presus de lege. In loc de a-si face ordine in ograda proprie si de a reglementa corect domeniul sau de activitate, se lanseaza in niste actiuni ciudate in scopul recuperarii sumelor care i se cuvin. Poate ca este vremea sa le spuna si lor cineva ca banii se castiga greu si ca nu este suficient sa stea la birou si sa verifice extrasele de cont. Sigur ca este complicat sa-i convingi pe oameni ca trebuie sa dea bani, dar este mult mai probabil ca acestia sa o faca daca li se va explica clar cum anume trebuie sa procedeze.