Programul Național de Toxicologie (NTP), o agenție federală de cercetare din SUA, urma să-și lanseze, în luna mai, raportul privind impactul cognitiv și neurologic în urma expunerii oamenilor la fluor.
Asta după ce numeroase studii din ultimii ani au arătat legătura cauzală dintre consumul apei potabile fluoridizate și disfuncțiile tiroidiene sau neurologice, atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite, țări în care apa potabilă se fluoridizează încă, scrie MotherJones.
Agenția pentru Protecția Mediului urma să reglementeze fluoridizarea apei pe baza acestui raport
Fluoridizarea apei este o politică publică care vizează adăugarea fluorului în apa potabilă pentru a lupta împotriva cariilor dentare. Raportul care urma să fie prezentat în luna mai urma să joace un rol-cheie într-un proces aflat pe rol, intentat de organizația nonprofit ”Food & Water Watch”, pentru a determina Agenția pentru Protecția Mediului să reglementeze fluoridizarea apei din cauza posibilelor efecte neurotoxice ale fluorului.
În urmă cu mai bine de doi ani, judecătorul a suspendat cazul în așteptarea publicării raportului NTP.
Fluorul poate afecta glanda tiroidă, oasele și creierul
Fluorul, un inhibitor endocrin, poate afecta glanda tiroidă, dar și oasele, creierul, glanda pineală și chiar nivelul zahărului în sânge. Printre efectele asupra creierului se număra și scăderea nivelului de inteligență la copii, avertizează experții.
Înainte ca NTP să emită raportul, ”am fost blocați”, a declarat Linda Birnbaum, șefa NTP până în 2019.
Potrivit Freedom of Information Act, înregistrările obținute de reclamanți și partajate cu Capital & Main, Departamentul SUA pentru Sănătate și Servicii Umane (HHS) au arătat că amânarea publicării raportului a fost decisă după criticile formulate la adresa concluziilor sale din partea organizațiilor de sănătate și stomatologie care pledează în favoarea fluoridizării apei.
Aceste grupuri au contestat validitatea științifică a raportului și și-au exprimat îngrijorarea că ar putea pune în pericol fluoridizarea apei, periclitând sănătatea dentară a comunităților cu venituri mici.
„Nu există niciun beneficiu real” din ingerarea fluorului
Birnbaum susține însă cu tărie că știința demonstrează că „nu există niciun beneficiu real” din ingerarea fluorului. Fluoridizarea apei este descrisă ca fiind una dintre cele mai mari zece realizări în domeniul sănătății publice ale secolului al- XX-lea pentru rolul avut în reducerea cariilor dentare la adulți și copii cu aproximativ 25%.
Conform celor mai recente cifre, aproape 73% dintre persoanele conectate la sistemele comunitare de apă primesc apă fluoridizată, reprezentând mai mult de 200 de milioane de oameni din populația totală a SUA. Adepții acestei poitici susțin că fluoridizarea este necesară în special în comunitățile cu venituri mici.
Un număr tot mai mare de cercetări leagă expunerea la fluor de efectele neurotoxicologice
Conform studiilor Organizației Mondiale a Sănătății, nu există nicio diferență notabilă între rata de incidență a cariilor dentare în țările unde se fluoridizează apa față de celalalte. Îmbunătățirea sănătății dentare generale înregistrată în ultimii 60 ani în SUA, îmbunătățire care a fost atribuită fluoridizarii apei, s-a înregistrat și în alte țări dezvoltate, majoritatea neaplicând această practică de tratare a apei.
În același timp, un număr tot mai mare de cercetări leagă expunerea la fluor de efectele neurotoxicologice la oameni, inclusiv pierderea IQ-ului și rate tot mai mari de sindrom ADHD în rândul copiilor.
Fluorul se găsește în mod natural în sol, apă și alimente. De asemenea, poate fi produs sintetic pentru utilizare în apă potabilă, pastă de dinți, apă de gură și diverse produse chimice. Fluorul este utilizat frecvent în stomatologie pentru a întări smalțul.
