Mulţi români au considerat că boomul imobiliar început în 2004 a fost de fapt o manipulare constantă. Fie că vorbim de băncile care voiau să dea cât mai multe credite, de agenţii imobiliari care-şi doreau cât mai multe tranzacţii, fie de evaluatorii care nu prea înţelegeau de unde există atâta „disperare“ în achiziţii imobiliare, toată lumea „trudea“ pentru trendul ascendent al pieţei. Pricepuţi sau nepricepuţi, cu toţii au creat fenomenul de „turmă“.
Paradoxal, când piaţa era sus, numărul tranzacţiilor era foarte mare! Acum, când piaţa e jos, volumul afacerilor imobiliare e foarte mic! Dar, oare, acesta nu este tot un fenomen de „turmă“? Nu sunt aceiaşi „actori“ implicaţi în aceeaşi piaţă? Nu sunt acelaşi gen de imobile disponibile la tranzacţionare?
Cu toţii vedem permanent statistici, analize, reportaje, comentarii şi, eventual, recomandări. Acum avem şi indici imobiliari. Instituţii ale statului (BNR, INS – Institutul Naţional de Statistică şi Camera Notarilor Publici), portaluri imobiliare de top (imopedia.ro sau imobiliare.ro), agenţii imobiliare mulţinationale sau alte entităţi care monitorizează această piaţă au diverse estimări de preţ. Toţi cei implicaţi lucrează după aceleaşi repere, de cele mai multe ori oficiale, accesibile prin diverse mijloace.
Ce reprezintă indicii imobiliari în percepţia publicului? Un reper care măsoară evoluţia preţurilor proprietăţilor rezidenţiale, pe diverse perioade de timp. Cei interesaţi în continuare de imobiliare nu se pot baza cu adevărat pe aceste estimări periodice. Piaţa imobiliară pare a fi în continuare ghidată de altceva…
Din păcate, instinctul se pare că a rămas cel mai important factor de decizie. Nevoia stringentă a unei proprietăţi, constrângerile financiare ale multor vânzători, vânătoarea de oportunităţi a cumpărătorilor au fost criteriile determinante după care s-a acţionat în ultimul timp.
Indicii imobiliari existenţi se bazează pe o istorie imobiliară mult prea scurtă. La elaborarea lor nu s-a ţinut cont de diferenţierea pe oraşe, în funcţie de zone (locaţie), de tipul de construcţie (vilă sau bloc), de anul realizării imobilului (construit înainte de 1977, între 1978 şi 1990 sau după această perioadă) etc. Despre detalii nu mai vorbim: suprafaţă, grad de finisare, etaj, facilităţi, infrastructura imobiliară a zonei etc.
Imaturitatea pieţei imobiliare, inclusiv indicii imobiliari, influenţează percepţia actuală despre acest domeniu economic. În bine sau în rău, rămâne de văzut…
Dragoș Dragoteanu este general manager al companiei Euroest
