Un raport al băncii centrale a Austriei face o radiografie îngrijorătoare a sistemului bancar din România. La fiecare 100 de euro acordaţi sub formă de credit, peste 30 de euro nu mai sunt returnaţi.
Instituţia care supraveghează cei mai mari acţionari din sistemul financiar românesc priveşte cu îngrijorare evoluţiile din piaţa bancară autohtonă. Aproape că nu există capitol unde România să nu fie dată ca exemplu negativ în ultimul Raport Asupra Stabilităţii Financiare, publicat la finele anului trecut de Banca Naţională a Austriei. Tonul utilizat de analiştii austrieci este cu mult mai puţin optimist în comparaţie cu afirmaţiile din rapoartele BNR.
Cea mai mare problemă a sistemului bancar din România rămâne nivelul extrem de ridicat al creditelor neperformante. Analiza băncii centrale a Austriei plasează România, din acest punct de vedere, pe primul loc în Europa Centrală şi de Est.
Conform calculelor prezentate de economiştii austrieci, rata creditelor neperformante depăşea 30% la jumătatea lui 2013. Aceasta înseamnă că din fiecare 100 de euro acordaţi sub formă de credit, mai mult de 30 de euro nu mai erau returnaţi.
Prin comparaţie, rata neperformanţei este de doar 17-18% în Ungaria, Rusia sau Slovenia şi sub 10% în Cehia, Polonia, Slovacia sau Croaţia. „Tendinţa generală de deteriorare a portofoliului de credite a fost vizibilă mai ales în România, Ungaria şi Slovenia“, relevă raportul austriecilor.
Ceva nu este în regulă. Restanţe mai multe dar provizioane mai puţine
Mai grav este că, în timp ce restanţele la credite nu au încetat să crească nici în 2013, provizionele făcute de bănci au scăzut. Sistemul bancar din ţara noastră este singurul dintre cele analizate care a urmat o astfel de evoluţie. În celelalte zece ţări luate în calcul, ponderea provizioanelor în soldul creditului a urmat exact aceeaşi evoluţie ca nivelul creditelor neperformante.
De altfel, cifrele publicate de banca Austriei contrazic total teoria îmbrăţişată de bancherii locali, potrivit căreia nivelul ridicat al neperformanţei este mai puţin îngrijorător în România pentru că băncile locale au avut grijă să pună deoparte, sub formă de provizion, sume cu mult mai mari decât în cazul băncilor din alte ţări. Astfel, deşi băncile din România au, de departe, cel mai mare nivel al neperformanţei raportat la soldul total al creditului, ele ocupă doar locul patru în ceea ce priveşte ponderea provizioanelor în totalul creditării.
E drept, datele Băncii Austriei arată situaţia de la jumătatea lui 2013, iar între timp oficiali ai BNR au arătat că au mai descoperit unele erori în ceea ce priveşte raportarea creditelor neperformante şi au forţat băncile să le îndrepte prin sporirea provizioanelor. Totuşi, creşterea nu poate fi atât de mare pentru a schimba radical situaţia.
Pleacă bani din România
Creşterea neîntreruptă a neperformanţei creditelor începând cu anul 2009 a generat o reacţie în lanţ, care culminează cu retragerea de capital din sistemul bancar românesc. Restanţele din ce în ce mai mari au determinat băncile să acorde credite cu mai mare greutate sau chiar să nu mai acorde deloc.
Efectul excesului de prudenţă în creditare îl arată tot raportul realizat de austrieci: „Creşterile nesemnificative sau scăderile înregistrate de volumul creditelor s-a oglindit în diminuarea expunerii băncilor străine pe ţările analizate. Mai ales în România, Ucraina şi Ungaria aceste retrageri continuă de mai multe trimestre şi au fost sesizabile şi în prima jumătate a anului 2013“.
Concret, potrivit aceleiaşi surse, în ultimii doi ani, doar băncile austriece (care deţin circa 30% din activele sistemului bancar românesc şi aproximativ 20% din capitalul social) şi-au diminuat cu peste 4 miliarde de euro expunerea pe ţara noastră, iar sumele ar fi fost chiar mai mari în lipsa acordurilor de la Viena, care au forţat practic marile grupuri străine să-şi menţină la niveluri rezonabile expunerea pe România.
În unele ţări din regiune profitabilitatea a crescut ca urmare a creşterii veniturilor. În România, creşterea se datorează diminuării provizioanelor. Raport Banca Austriei
12% din Produsul Intern Brut reprezintă datoriile băncilor din România către entităţi străine adică băncile-mamă.
