La finele lunii iunie, cele mai importante 15 companii de asigurări din România aveau în portofoliu aproximativ cinci milioane de poliţe de incendiu şi calamităţi naturale. Asta înseamnă că, în cazul în care locuinţa le este distrusă  în urma unei calamităţi, cinci milioane de români se aşteaptă să fie despăgubiţi de societăţile de asigurare. Specialiştii estimează că un cutremur de amplitudinea celui din 1977 ar provoca pagube de cel puţin 6 miliarde de euro. În condiţiile în care cele cinci milioane de asigurări acoperă mai bine de 60% din fondul total de locuinţe din România, rezultă că societăţile de asigurare ar trebui să plătească despăgubiri de miliarde de euro.
Toate vânzările companiilor de specialitate abia dacă au atins anul trecut două miliarde de euro. Şi atunci, de unde ar putea plăti ele eventualele daune? Răspunsul stă în reasigurare şi în rezervele pe care societăţile sunt obligate prin lege să le constituie pentru fiecare poliţă vândută. Cristian Constantinescu, unul dintre cei mai experimentaţi specialişti în domeniu, nu este foarte optimist. „ În cazul unui cutremur major va fi o selecţie naturală a societăţilor de asigurare, dar vor rămâne foarte mulţi clienţi fără banii de despăgubire“, afirmă Constantinescu. Potrivit acestuia, nivelul minim al reasigurării ar trebui să fie la circa 30% din primele brute subscrise.
Pe de altă parte, normele prudenţiale au permis companiilor să utilizeze un nivel mai mic al reasigurării, în condiţiile în care acoperă daunele potenţiale şi cu rezerve tehnice. Între cele două există însă diferenţe. Reasigurarea presupune ca societatea care emite poliţa să cedeze o parte din prima încasată către o altă companie specializată în reasigurare. În funcţie de procentele cedate, reasigurătorul îşi asumă şi riscul în caz de catastrofă. Rezervele tehnice presupun garantarea plăţilor potenţiale cu diverse active. Societatea de asigurare „arată“ că, în caz de dezastru, dispune de active care, lichidizate, o pot ajuta să plătească daunele.
Reasigurarea este o formă mai efi­cientă, mai directă, dar şi mai scumpă de securizare a portofoliilor, motiv pentru care asigurătorii din România au adoptat-o pe scară mai largă abia de anul trecut.
Asiguraţi ca pe timpul  ADAS-ului

Singura metodă pe care supraveghetorul pieţei a identificat-o pentru a reduce din riscurile de catastrofă a fost crearea Poolului de Asigurare Împotriva Dezastrelor.
Acest organism, care are ca acţionari 13 companii private, emite la un preţ mic poliţe de asigurare pentru calimităţi şi acoperă maximum 20.000 de euro în caz de daună. Pentru că, în ciuda legii care obligă populaţia să se asigure, PAID a fost un eşec, în piaţă sunt aruncate din ce în ce mai des soluţii care presupun transformarea asigurării într-o taxă, pe sistemul comunist.
Recent, vicepreşedintele unuia din­tre acţionarii PAID a vorbit despre posibilitatea ca prima anuală să se achite cu factura la energie, ca taxa radio. Alte voci din piaţă spun că ar fi mai bine ca poliţa să fie transformată în taxă şi colectată de Fisc.