Cât gaz natural mai importă România

România a importat în primele patru luni ale anului 2024 o cantitate de gaze naturale utilizabile de 493.200 tone echivalent petrol (tep), înregistrând o creștere de 13% (+56.700 tep) față de aceeași perioadă a anului precedent, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS).

Producția internă de gaze naturale a totalizat în perioada menționată 2,569 milioane tep, cu 1,1% mai mare (+28.600 tep) comparativ cu ianuarie-aprilie 2023.

Conform estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, producția de gaze naturale este preconizată să crească anual cu un ritm mediu de 3,6% în perioada 2023-2026.

În ultima Prognoză a echilibrului energetic, CNSP estimează pentru 2024 o creștere a producției de gaze cu 2,3% (ajungând la 7,935 milioane tep), pentru 2025 cu 2,7% (ajungând la 8,15 milioane tep) și pentru 2026 cu 3,8% (ajungând la 8,455 milioane tep).

Ce scrie în Strategia Energetică

Referitor la importurile de gaze naturale, se prognozează pentru acest an o cantitate de 1,79 milioane tep (scădere de 2,8%), pentru 2025 de 1,755 milioane tep (scădere de 2,1%) și pentru 2026 de 1,725 milioane tep (scădere de 1,8%).

Proiectul Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, lansat recent în dezbatere de Ministerul Energiei, semnalează că, potrivit prognozelor, până în 2035 și ulterior, producția de gaze naturale din resurse terestre este de așteptat să scadă. Menținerea unui grad redus de dependență față de importuri depinde de dezvoltarea rezervelor descoperite în Marea Neagră.

Documentul subliniază că pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de gaze naturale pot fi majorate prin implementarea de noi tehnologii care să îmbunătățească gradul de recuperare în zăcăminte și prin proiecte de explorare de adâncime și în zonele platformei continentale a Mării Negre.

Când vom avea gaze din mare

Primele gaze naturale din proiectele offshore sunt planificate să fie disponibile pe piață începând cu 2027. Conform operatorului, producția de platou va fi atinsă în decurs de un an de la începerea producției și va dura aproximativ zece ani, cu o producție de aproximativ 140.000 de barili echivalent petrol pe zi. După această perioadă, activul va intra în declin natural pentru încă opt ani.

Strategia menționează că înmagazinarea subterană a gazelor naturale joacă un rol major în asigurarea siguranței aprovizionării, facilitând echilibrarea balanței consum-producție internă-import de gaze naturale și acoperind vârfurile de consum cauzate de variațiile de temperatură. De asemenea, contribuie la menținerea funcționării optime a sistemului național de transport în sezonul rece și asigură furnizarea de gaze în cazuri de forță majoră.

Capacitatea utilă totală de înmagazinare a României este de aproximativ 33,864 TWh/ciclu, distribuită în șase depozite de înmagazinare, din care cinci sunt operate de SNGN Romgaz SA Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale Depogaz Ploiești SRL, cu o capacitate de 30,709 TWh/ciclu, iar unul de Depomureș SA, cu o capacitate de 3,155 TWh/ciclu.

Câți români sunt racordați

În ultimii cinci ani, raportul dintre volumul de gaze înmagazinat și consumul anual a fost de aproximativ 24,95%, situând România la jumătatea clasamentului european. În perioada de iarnă, raportul dintre cantitatea de gaze provenite din înmagazinare și consumul zilnic de gaze este, în medie, de 46%.

Conform Strategiei, aproximativ 44% din gospodăriile din România sunt racordate la rețeaua de gaze naturale, o treime din locuințe fiind încălzite direct cu gaz natural. Nivelul de racordare este semnificativ mai mic comparativ cu alte țări europene, în ciuda resurselor autohtone bogate.

Accesul la gaze naturale este disproporționat între mediul urban și rural. În 2020, gazele naturale au fost distribuite în 78% din orașe și în doar 25% din comune și sate. Există și discrepanțe regionale, județele Cluj, Alba, Mureș, Sibiu, Brașov, Dâmbovița, Prahova și Ilfov fiind bine acoperite, în timp ce localitățile din nordul Moldovei, Buzău și din proximitatea capitalei au un nivel redus de racordare, deși au densitate ridicată a populației și rețele de gaze în proximitate.