Din prima tinerețe, viitorul rege Carol al II-lea a fost un adevărat armăsar, aventurile sale amoroase făcându-l să renunțe nu o dată la tron.
Crizele dinastice pe care le provoca avântul amoros al Prințului Carol au dat mult de gândit și de lucru marilor oameni politici ai acelor vremuri.
Iată o aventură a lui Carol, soldată cu un copil, notată, la 1923, în jurnalul său de Alexandru Marghiloman:
12 Ianuarie. Regele Constantin al Greciei a murit subit la Palermo. Principesa Elena era de trei săptămâni lângă el.
Mai avusese un atac de aploplexie, despre care nu se vorbise. Înmormântarea provizorie va avea loc la Neapole.
Am telegrafiat Regelui George si Reginei Elisabeta și am primit următorul răspuns de la Atena:
„Adânc mișcați, vă mulțumim din toată inima pentru partea care o luați în marele doliu care ne-a lovit. Elisabeta – George”.
Prințul Carol va părăsi Bucureștii poimîine, după ceremonia anului nou pentru a asista la înmormântare.
Asupra Prințului Carol aflu din aceiași sursă că, în cuprinsul scrisorilor găsite (vezi 4 Ian.), Prințul recunoaște paternitatea copiilor d-nei Leonescu.
(De ce „copiilor”, căci numai unul ar fi avut timpul să se nască?).
Prințul scrie că ar fi vrut să dea numele de Cezar celui din urmă – 4 ani – dar că cedează, înaintea voinței mamei, pentru numele de Silviu.
D-na Leonescu a fost în relații cu Prințul Carol înaintea casătoriei lui, la epoca când se voia să fie despărțit de Zizi Lambrino și relațiile au continuat după căsătoria sa.
Tânăra persoană era introdusă la Prinț, când comanda în nordul Ardealului, costumată în soldat.
Îmi reamintesc că la acea epocă se zicea la București că Prințul avusese un copil cu o fată din Transilvania: probabil că era vorba de micul Silviu.
D-na a fost căsătorită cu un șef de gară: 500.000 lei, plus o zestre de un miilion și jumătate.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric