Moştenirea sa este Cupa Davis, primul eveniment internaţional pe echipe din tenisul masculin.
În 1899, Dwight F. Davis, Holcombe Ward, Malcolm Whitman şi Beals Wright au avut ideea organizării unei competiţii internaţionale de tenis.
Davis a cumpărat, cu 1000 de dolari, şi a donat trofeul pentru primul concurs.
Prima Cupă Davis a avut loc în 1900 şi s-a desfăşurat la Longwood Cricket Club în Boston, Massachusetts, între SUA şi Marea Britanie – pe atunci participând sub numele de Insulele Britanice.
Cunoscut iniţial drept International Lawn Tennis Challenge, turneul a fost redenumit Cupa Davis după moartea lui Dwight Davis în 1945. Trofeul donat de Davis, cunoscut drept „Salatiera de argint”, a fost proiectat de William Durgin şi a fost realizat de Rowland Rhodes.
Ceea ce a început în 1900 ca o competiţie între SUA şi Marea Britanie, este astăzi cea mai mare competiţie de tenis internaţională anuală pe echipe, iar trofeul Cupei Davis a crescut odată cu evenimentul care îi poartă astăzi numele,
Jucător de tenis şi politician, Dwight F. Davis, pe numele său întreg Dwight Filley Davis, s-a născut în St. Louis, Missouri, la 5 iulie 1879.
A urmat cursurile Universităţii Harvard, absolvind în 1900, iar în 1903 a obţinut o diplomă în drept la Universitatea Washington din St. Louis.
Jucător de tenis remarcabil, Davis a câştigat trei ani la rând, în 1899, 1900 şi 1901, alături de Holcombe Ward – coechipierul său de la Harvard, campionatul american de dublu masculin.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric