“Pachetele de crenţe sunt cumpărate de la bănci la 7,8,10, maximum 15% din valoare. Media este undeva la 12% şi a scăzut mult faţă de anii 2008-2009 când vorbeam şi de 25%-30%”, spune Constantin Coman, director general adjunct şi viitor director general la Coface România.
În condiţiile în care băncile vând mai mult credite de nevoi personale fără garanţii a căror valoare medie se situează undeva între 3000 şi 5000 de euro vorbim de un preţ de achiziţie de maximum 500-600 de euro.Din momentul în care compania de recuperare a încheiat contractul cu banca, clientul restanţier trece în administrarea respectivei firme. El va trebui să achite datoria nu către bancă ci către respective firmă.

Milioane de oameni “vânduţi” de bancă

Piaţa colectării creanţelor devine din ce în ce mai mare în condiţiile în care restanţele cresc iar băncile ar trebui să constituie provizioane pentru fiecarea credit neperformant pe care îl au în portofoliu.
Prin vânzarea creanţelor către firme specializate, băncile reuşesc să deblocheze din provizioanele impuse de BNR sume aproximativ egale cu valoarea creditelor vândute.
În aceste condiţii, potrivit unei estimări a companiei Kruk, o altă firmă foarte importantă din domeniu, la nivelul anului 2011, peste 1 milion de credite trecuseră de la bancă la firmele specializate. Valoarea pachetelor de creanţe vândute de bănci a trecut în 2011 de 2 miliarde de lei.

Au de unde să lase

Firmele specializate în recuperea de creanţe sunt dispuse, cel puţin declarativ, să rezolve cu clienţii problema datoriilor şi chiar să negocieze cu aceştia. Unele companii au demarat şi campanii de comunicare în acest sens.
O astfel de atitudine este firească dacă luăm în considerare că ar fi de ajuns ca firmele să recupereze doar o treime din valoarea creditului pentru a fi pe profit. Calculul este simplu. Cristian Ionescu, directorul Coface, a arătat pentru Capital, că valoarea costurilor operaţionale aferente recuperării unui credit nu depăşesc 10% din valoarea respectivului împrumut. Cum firmele cumpără de la bănci la 10-12% din valoare, rezultă un cost total de până în 25%. În aceste condiţii, cel puţin teoretic, firmele au de unde să lase în negocierea cu clienţii.