Vom depăşi criza abia după ce toate astea vor căpăta o soluţie clară, realistă şi care va începe să fie implementată cu determinare şi credibilitate. Iar asta durează. Am o veste bună şi una proastă, i-a spus doctorul pacientului. Cea proastă mai întâi: ai cancer. Cea bună: a intrat fiu-meu la facultate. Cam aşa sună şi comunicatele guvernului interimar Boc către popor. A scăzut deficitul bugetar! Fiindcă statul nu şi-a plătit datoriile şi a crescut arieratele. La
Vom depăşi criza abia după ce toate astea vor căpăta o soluţie clară, realistă şi care va începe să fie implementată cu determinare şi credibilitate. Iar asta durează.
Am o veste bună şi una proastă, i-a spus doctorul pacientului. Cea proastă mai întâi: ai cancer. Cea bună: a intrat fiu-meu la facultate. Cam aşa sună şi comunicatele guvernului interimar Boc către popor. A scăzut deficitul bugetar! Fiindcă statul nu şi-a plătit datoriile şi a crescut arieratele.
La ora la care scriu acest text nu se ştie cine este preşedintele României. La ora la care citiţi dumneavoastră, este probabil ca el să fie cunoscut deja şi întors pe toate feţele de „analiştii“ naţiunii. În ultima săptămână, mulţi jurnalişti de presă scrisă sau internet de la publicaţiile economice au încercat să stabilească în ce direcţie o va lua economia în funcţie de cine va fi noul preşedinte. Evident, nu a reieşit clar cine are programul cel mai bun şi mai realist. Una dintre părţi a prezentat o însăilare puţin credibilă de programe de dreapta combinate cu promisiuni de stânga, în vreme ce partea adversă a fost aproape mută la capitolul program economic. Cel mai trist a fost însă faptul că marea majoritate a cititorilor, în special cei activi pe internet şi care comentează în subsolurile articolelor, este mai ocupată cu trimiterea adversarilor la origini sau alte activităţi cu tentă sexuală decât cu judecarea şi eventuala amendare a argumentelor.
Economia ţării noastre este, în acest moment, foarte vulnerabilă. Dependenţa de finanţarea externă ne prinde într-un context extrem de potrivnic, accentuat în ultima săptămână de criza din Dubai. Mai exact, conform unora dintre analiştii economici străini, ţara noastră s-ar putea confrunta cu probleme de incapacitate de plată similare cu cele de pe pământul şeicilor în viitorul apropiat. Lucru contestat pe plan intern, mai ales pe baza faptului că scadenţele cele mai importante pentru creditele contractate în ţara noastră nu vor veni în anul ce urmează. Aşa este, dar problema de imagine a României în mediile financiare externe rămâne. Problema cea mai mare se află însă acum între graniţele ţării noastre. Succesiunea de evenimente electorale din ultimii ani şi atitudinea politicienilor noştri (vezi declaraţiile liniştitoare referitoare la criză dinaintea parlamentarelor) mă îndreptăţeşte să cred că se află destulă mizerie ascunsă sub preş în propria noastră ogradă. Starea infrastructurii, lipsa finanţării, povara asistaţilor sociali şi a funcţionărimii de stat supradimensionate sunt tot atâtea probleme de rezolvat pentru viitorul guvern, oricare ar fi el. Vom depăşi criza abia după ce toate astea vor căpăta o soluţie clară, realistă şi care va începe să fie implementată cu determinare şi credibilitate. Iar asta durează.
Pentru cei care aşteaptă relansarea economică în anul 2010 am o veste bună şi una proastă. Cea rea este că majoritatea populaţiei va trebui, vorba cântecului, să mai aştepte şi să mai spere. Cea bună este că apropiaţii învingătorului din seara de 6 decembrie o vor duce bine cu siguranţă.