mobilitate pe piata - majoritatea pietelor sunt fie de monopol (public sau privat), fie de oligopol, in care marii jucatori realizeaza intelegeri de pret sau de comportament. De aceasta problema ma voi ocupa intr-un alt material. Trei la mana, bariere de iesire de pe piata - care includ ajutoarele de stat si slaba aplicare a legislatiei de faliment, si chiar unele hibe ale acestei legislatii. Am abordat aceste aspecte intr-un material anterior din revista Capital. Astazi ma voi opri asupra barie
mobilitate pe piata – majoritatea pietelor sunt fie de monopol (public sau privat), fie de oligopol, in care marii jucatori realizeaza intelegeri de pret sau de comportament. De aceasta problema ma voi ocupa intr-un alt material. Trei la mana, bariere de iesire de pe piata – care includ ajutoarele de stat si slaba aplicare a legislatiei de faliment, si chiar unele hibe ale acestei legislatii. Am abordat aceste aspecte intr-un material anterior din revista Capital. Astazi ma voi opri asupra barierelor de intrare pe piata, si anume a dificultatii de a infiinta o firma. Mai exact, cat dureaza si cat costa sa infiintezi o firma? Am verificat aceste lucruri pe propria piele, vrand sa infiintez o firma de servicii de consultanta. Si iata ce am constatat.Exista, de cativa ani, un birou unic de inregistrare a firmelor. Teoretic, el te ajuta sa infiintezi o firma in mai putin de o luna. Relativ recent, prin octombrie trecut, s-au luat masuri administrative care sa permita inregistrarea unei firme noi in numai trei zile. O zi dureaza pana completezi toate formularele. Alte trei pana iti vine raspunsul, deci patru zile. Operatiunea in sine costa ceva mai mult de doua milioane si jumatate de lei. Dar aceasta este doar o operatiune, intr-un lant lung si complicat. Primul pas este sa obtii certificatul de cazier fiscal al asociatilor, pe care trebuie sa il depui la dosar. Costa doua sute de mii de persoana, in regim de urgenta, si dureaza trei zile sa il obtii, tot in regim de urgenta. In cazul meu a durat cinci zile. Iti trebuie si un act constitutiv, o declaratie de comodat pentru sediu, o declaratie pe proprie raspundere din partea fiecarui actionar, toate acestea autentificate la notar sau la avocat, plus un acord al asociatiei de proprietari. Notarul sau avocatul costa. Intamplator, pe mine m-a costat mai putin, dar in mod normal nu scapi fara trei-patru milioane. Apoi deschizi contul la banca in care depui capitalul social. Minimum – doua milioane, dar ca sa nu par neserios am depus cinci milioane. Plus o ora, care, avand in vedere ca nu ma pot ocupa zi-lumina de infiintarea de firme, inseamna de fapt tot o zi.Acestea sunt operatiunile de dinaintea depunerii dosarului. Dar cand ai infiintat firma nu inseamna ca ea este si operationala. Trebuie sa iti faci stampila – neaparat rotunda. Presupun ca sunt si mai ieftine, dar eu, in centrul Bucurestiului, am gasit doar cu 800.000 lei. Apoi, trebuie sa iti faci facturi personalizate. Sa nu uit, inainte de asta trebuie sa iti transformi contul provizoriu in care ai depus capitalul social in cont cu cod IBAN. Iti mai ia o zi. Surprinzator, am constatat ca nu exista decat cateva firme acreditate sa tipareasca astfel de facturi. Lipsa clara de concurenta. Un subiect care poate merita investigat de autoritati, pentru ca nu mi se pare normal ca lucrurile sa stea asa. Teoretic, mi s-a spus ca dureaza doua saptamani. A durat fix o luna, in cazul meu. O luna in care firma nu a putut functiona, pentru ca nu a putut emite facturi. Tot acolo se fac si alte registre, chitantiere, fise de care ai neaparat nevoie – fireste, dupa ce le si inregistrezi la administratia fiscala – alt drum, alta bataie de cap. M-au costat cam un milion de lei si actele acestea. Apoi trebuie sa ai macar un angajat – cel mai economicos mod este de a-ti angaja cu part-time contabilul. La salariul minim pe economie, contabilul te costa cu impozite cu tot un milion si jumatate pe luna. Sa facem adunarea: cinci zile cazierul, minimum o zi banca si actele de constituire, o zi formularele de completat, trei zile asteptarea inregistrarii: zece zile. Plus o zi din nou, banca. Plus o luna, facturile. Practic, o luna si jumatate, daca iti folosesti toata energia doar in acest scop, al infiintarii unei firme. Dar daca mai ai si altceva de facut, si sigur mai ai, trebuie fie sa platesti pe cineva sa se ocupe de acte – un cost suplimentar, fie sa prelungesti perioada de asteptare. Mie mi-a luat doua luni si jumatate. Si m-a costat peste 13 milioane de lei. Si asta, dupa ce legislatia in materie e considerata ca fiind simplificata. Mie mi s-ar parea normal sa dureze o singura zi: dai codul numeric personal, sau numarul de asigurare de sanatate (ca in SUA) si te-ai inregistrat electronic. Vine cineva sa te controleze si te gaseste in neregula, foarte bine, suporti consecintele. Dar in Romania suporti si costuri preventive. Timpul mare de asteptare si costurile totusi ridicate sunt bariere la intrarea pe piata. Bariere care trebuie reduse substantial, daca vrem sa avem mai multa competitie, mai multe sanse.