.
Tot mai des auzim despre afaceri românești de succes, despre oameni de afaceri care au reușit să construiască businessuri mari, care astăzi se luptă de la egal la egal cu multinaționalele și, așa cum arată statisticile, de foarte multe ori reușesc să le depășească. Văzută din această perspectivă, România ar arăta ca o țară propice antreprenoriatului sau, dusă până la extrem, chiar un El Dorado. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa. Încă ne aflăm la coada clasamentului când vine vorba de numărul de întreprinderi mici și mijlocii raportat la populație. Avem un decalaj uriaș față de țările vestice (suntem undeva la jumătatea mediei europene, așa cum reiese din cele mai recent rapoarte întocmite de OECD, Eurostat sau alte instituții).
O firmă o poți înființa, doar teoretic, în 3 zile. Cei 10.000 de euro pentru înființarea unui start-up sunt greu de obținut din cauza unor condiții draconice. Și atunci, poate este mai lesnede înțeles de ce este se înregistrează un apetit scăzut pentru risc în rândul românilor. Alte probleme sunt lipsa capitalului și accesul dificil la finanțare. Și, cu toate că se spune că antreprenorul se naște, nu se face, lucrurile sunt mult mai complicate. De ce? Pentru că, de multe ori, educația antreprenorială, care în școala românească este inexistentă, poate să facă diferența.
Pe lângă aceste probleme de structură, mai sunt câteva de suprafață. Adică, lucruri care se pot schimba ușor, cu voință politică și consens. În primul rând, deși s-au mai făcut unii pași, în România încă se mai suferă în ceea ce privește predictibilitatea legislativă. Apoi, trebuie spus că există exces de zel din partea unor autorități ale statului. Nu în ultimul rând, statul român face prea puțin pentru a susține și a promova afacerile locale în Europa și în lume. Acestea reprezintă câteva dintre cele mai importante teme care preocupă mediul de business din România.
De ce avem nevoie de o dezvoltare a spiritului antreprenorial local? Răspunsul este simplu și poate fi văzut și în rapoartele și statisticile publice. În criză, multinaționalele și investitorii străini au fost primii care au oprit investițiile, au aplicat reduceri de personal, și de ce nu au închis porțile și au plecat. Un caz cunoscut este Nokia. Altfel spus, România are nevoie de mai mulți antreprenori locali, și de ce nu, puternici. Capitalul autohton trebuie să constituie baza unei economii, el fiind totodată cel care asigură independență economică oricărei țări. Iar asta se poate observa, așa cum am spus și mai sus, în perioadele de criză. Capitalul autohton generează cel mai mare număr de salariați și, deși are o pondere mai mică în cifra de afaceri totală, reușește să aibă o contribuție mai mare la constituirea valorii adăugate brute decât investitorii străini. Totuși, capitalul străin este important în dezvoltarea economică, mai ales când ne propunem să înregistrăm creștere economică peste media europeană. Iar pentru acest obiectiv ar trebui să existe o relație între capitalul autohton și cel străin.
Capitalul românesc reprezintă două treimi din ceea ce aduce plus valoare economiei, spunea, în vară, un antreprenor român, căruia revista Capital i-a acordat trofeul „omul de afaceri al anului“. Un antreprenor care a trecut și prin perioade mai dificile, dar, care a găsit întodeauna calea spre redresare. Și cu o voință de fier a reușit să redevină pe podiumul afacerilor de succes din România. Acest exemplu nu este singular, pe lângă Radu Timiș, că despre el este vorba mai sus, mai sunt zeci sau chiar sute de antreprenori care dovedesc că se pot clădi afaceri curate în România. Pe mulți dintre aceștia îi veți putea întâlni în ediția din acest an a TOP 300 Cei mai bogați români, disponibil la chioșcuri începând de vineri 30 octombrie. Și dacă vă întrebați dacă mai sunt 300 de milionari în România, răspunsul îl veți găsi tot în clasamentul din acest an, unde am inclus 37 de noi oameni de afaceri.
Ciprian Mailat, redactor – șef