Adevărul despre uleiurile de semințe. Cât sunt de sănătoase?

Adevărul despre uleiurile de semințe. Dacă stați cu orele pe rețelele de socializare, poate ați auzit adesea că uleiurile din semințe sunt un pericol pentru sănătate și chiar toxice!

Uleiurile de gătit produse din semințe provoacă, de la boli de inimă și inflamații, până la oboseală, spun influencerii pe internet. Spre deosebire de postările care demonizează ingredientele acestor uleiuri, multe cercetări științifice resping aceste teorii.

Ce sunt uleiurile de semințe?

Există multe tipuri diferite de uleiuri de gătit pe bază de plante, dar atunci când oamenii vorbesc despre uleiuri de semințe, adesea se referă la uleiuri de canola, porumb, semințe de bumbac, soia, floarea soarelui, șofran, semințe de struguri și tărâțe de orez.

Uleiul de măsline, avocado și nucă de cocos sunt absente din această listă. Toate aceste opt uleiuri conțin grăsimi și, prin urmare, acizi grași (un grup important de nutrienți esențiali). Multe (dar nu toate) dintre aceste uleiuri de semințe conțin o proporție relativ mare de acizi grași omega-6, potrivit Popsci.com.

Acizii grași sunt elementele de bază ale trigliceridelor sau moleculele complete de grăsime. Sunt compuși organici formați din lanțuri de carbon și hidrogen cu o grupare acidă la capăt. În grăsimile saturate, fiecare carbon, cu excepția celor terminali, are doi hidrogeni legați de el. În grăsimile nesaturate, unii dintre hidrogeni sunt înlocuiți cu legături duble între carbonii adiacenți. Acizii grași Omega-6 sunt nesaturați.

Există mai multe tipuri de compuși omega-6, dar un anumit tip, numit acid linoleic, se află în centrul dezbaterilor privind uleiurile de semințe. Acidul linoleic este un nutrient esențial de care corpul are nevoie. Nu îl putem sintetiza și avem nevoie de el pentru a sprijini semnalizarea celulelor sănătoase, funcționarea sistemului imunitar.

Detractorii uleiului de semințe susțin că ingerăm mult prea mult acid linoleic, ceea ce duce la acumularea de produse secundare precum acidul arahidonic, despre care susțin că provoacă inflamație. Efectul de domino al tuturor acestor lucruri, susțin ei, este un risc mai mare de boli precum diabetul de tip 2, bolile de inimă și cancerul.

Un sâmbure de adevăr

Consumul de alimente prăjite și procesate în exces este dăunător sănătății. În plus, dacă urmați o dietă tipică occidentală, probabil că nu aveți niciun risc de deficiență de acid linoleic și este posibil să ingerați mai mulți acizi grași omega-6 decât omega-3.

În ultimele decenii, cantitatea de acid linoleic din dietă a crescut, deoarece multe alimente procesate și mesele preparate la restaurant sunt făcute cu uleiuri de soia, floarea soarelui sau șofrănel, iar hrana pentru animale conține soia, ceea ce se traduce prin mai mult acid linoleic în carne și lactate, spune Philip Calder, om de știință în nutriție și profesor la Universitatea din Southampton din Anglia. „Acidul linoleic a pătruns în lanțul trofic în ultimii 50- 60 de ani”, spune el.

În plus, Calder susține că există „dovezi teoretice” că acidul linoleic poate fi parțial transformat în acid arahidonic, care ulterior este parțial transformat în compuși asociați cu inflamația. În plus, omega-6 și omega-3 pot concura pentru aceleași căi metabolice. Toate aceste mecanisme biologice există în corpul uman. Acel argument teoretic nu se potrivește cu observația științifică.

„Asta chiar nu se întâmplă în viața reală”, spune Guy H. Johnson, profesor adjunct de științe alimentare și nutriție umană la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign.

„Dacă ai suficient omega-3, mediul inflamator nu este crescut de omega-6”, susține el.

Ce indică cercetările

Calder explică: „Majoritatea studiilor fie arată că nu există o relație între aportul de acid linoleic și biomarkerii inflamației, fie că relația este invers decât ceea ce ați putea crede că s-ar întâmpla. Acidul linoleic mai mare și acidul arahidonic mai mare sunt asociate cu niveluri mai scăzute de biomarkeri de inflamație”.

„Nu am găsit nimic care să demonstreze că există o asociere dăunătoare între omega-6 și markerii inflamatori la oameni”, adaugă el. O recenzie din 2012 a descoperit același lucru.

Multe alte studii și meta-analize au ajuns la concluzii similare. Într-o meta-analiză din 2017, s-a descoperit că, în general, consumul de omega-6 scade riscul de diabet de tip 2.

Opinia potrivit căreia omega-3 sunt „bune” și omega-6 sunt „rele” este mult prea simplistă

Într-o revizuire din 2020 a 30 de studii observaționale, Harris și colegii săi au concluzionat că nivelurile mai mari de acid linoleic sunt asociate cu un risc redus de boli cardiovasculare.

De fapt, aportul mai mare de acid linoleic este asociat cu un risc mai scăzut de deces din toate cauzele, inclusiv boli de inimă și cancer, potrivit unei alte meta-analize din 2020 care a evaluat 38 de studii diferite. Modul în care acizii grași și procesele metabolice au loc în organism este complicat.

„Există o interacțiune nuanțată între omega-6, omega-3 și alți metaboliți”, spune Harris.

„Opinia potrivit căreia omega-3 sunt bune și omega-6 sunt rele „nu este adevărată și este mult prea simplistă”, adaugă el.