Vânzările modeste de case de vacanţă i-au determinat pe unii dezvoltatori imobiliari să preia şi să adapteze un mo­del testat pe pieţele occidentale: sistemul time-sharing. Până să pro­beze dacă ideea lor este viabilă, au de luptat nu atât cu criza, cât mai ales cu reticenţa românilor.

Când optezi pen­tru achiziţia unui imobil în coproprietate, devii proprietarul şi utilizatorul unei locuinţe specifice pentru o anumită perioadă de timp (de regulă, o săptămână), în fiecare an, pentru un anumit număr de ani sau chiar pe viaţă. Ca în cazul oricărui model de business pe care românii îl împrumută din Vest, şi acesta a primit o culoare locală. Dacă, la origine, time-sharin­gul reprezintă un contract pe baza căruia obţii un drept de rezervare, la noi, presupune preluarea unei cote părţi din imobil. „Ne-am inspirat după modelul de afaceri care funcţionează de 40 de ani în Occident şi sper să dea roade şi la noi. Vânzările vor funcţiona pe principiul primul venit, primul servit, iar cei care vor cumpăra ulterior trebuie să se adapteze la perioada din an rămasă nevândută“, a declarat Simona Burghelea, manager de proiect în cadrul Ioanim Consulting din Braşov, firmă ce are în plan dezvoltarea a două proiecte în sistem de coproprietate. Lucrările la primul complex de case, localizat în zona Bran-Glăjărie, vor începe în iunie 2010 şi presupun dezvoltarea a 16 case-pilot.

Suprafaţa desfăşurată a unei vile este de 105 mp şi este dispusă pe parter şi etaj. Locuinţele sunt complet mobilate şi utilate. Preţul de vânzare pentru o casă pe perioadă de o săptămână pe an, timp de 30 ani, este de 6.495 de euro. Sistemul de vânzare constă în plata unui avans de 495 de euro, urmat de o primă tranşă de 1.500 de euro, la începerea construcţiei, alţi 1.500 de euro la finalizare şi câte 1.000 de euro pe an, timp de trei ani. Pentru cei care dispun de toţi banii, firma oferă o reducere de 20%, în acest caz suma totală fiind de 5.600 de euro. Dezvoltatorul asigură administrarea şi întreţinerea clădirii, serviciile de cazare, precum şi parcarea autovehiculelor în incinta unităţii. Pentru aceste servicii se plăteşte o taxă de 95 de euro pe săptămână pentru casa cumpărată. „Banii de construcţie provin din surse proprii şi de la investitorii care vor achiziţiona apartamentele. Nu vom apela la bănci. Ne vom concentra pe investitori persoane juridice care sunt dispuşi să cumpere mai multe apartamente sau tot complexul pentru o săptămână din an“, a menţionat Simona Burghelea. Firma este în proces de achiziţie a unui nou lot de teren în Poiana Braşov, unde va demara al doilea proiect de acest tip, care va cuprinde între 60 şi 80 de locuinţe. Până acum, compania s-a ocupat de construcţia de locuinţe individuale la cerere.

Taxă de administrare: 50 euro

206-50589-13_poianavelicanului1_15.jpgGeorge Cagulea a avut, până nu demult, propria firmă de construcţii care activa în Constanţa. La un moment dat, a decis să se retragă din această industrie, care părea că intră pe un făgaş greşit, şi s-a retras la munte, lângă Râşnov. Cu banii obţinuţi din vânzarea firmei de construcţii, Cagulea şi-a cumpărat şase hectare de teren în Poiana Velicanului, unde a construit un complex turistic cu o capacitate de cazare de 65 de locuri. „În cadrul complexului, noi avem circa 60-80 de turişti pe săptămână şi ideea mea este ca prin acest proiect să asigur un flux constant de turişti“, explică omul de afaceri. El a început deja construcţia unei noi zone de cazare pe care intenţionează să o vândă în sistem de coproprietate, însă s-a oprit temporar pentru a urmări evoluţia pieţei. Noul corp de clădire necesită o investiţie de un milion de euro, din care circa 300.000 au fost deja cheltuiţi. „Vor fi şase apartamente cu două camere, în suprafaţă de 40-50 mp, care vor fi vândute pentru 2.240 de euro (vor oferi proprietarului dreptul de a folosi locuinţa o săptămână în fiecare an pe durata contractului) şi alte 30 de camere simple, de 20-25 mp, la un preţ de 1.400 de euro. Vânzarea se face pe minimum 25 de ani“, a explicat Cagulea. Pentru serviciile de administrare, taxa este de 50 de euro pe săptămână pentru camera cumpărată.

Fără priză la români

Mihaela Pană, şeful departamentului rezidenţial din cadrul DTZ Echinox, con­sideră că, în acest moment, piaţa imobiliară este puţin familiarizată cu acest sistem şi este greu de anticipat cât de receptivi vor fi românii. „Sistemul de vânzare în coproprietate nu a fost un sistem agreat de români, cărora le place să fie «proprietari» prin definiţie şi, din acest motiv, dezvoltatorii nu au încercat să promoveze produse în sistem time-sharing“, susţine Mihaela Pană. Pe de altă parte, ea este de părere că dificultăţile economice i-au făcut pe români să înţeleagă că unele investiţii, cum sunt casele de vacanţă, pot fi costisitoare şi nu mai sunt o prioritate. Din acest motiv, există premise că un astfel de produs ar putea să schimbe mentalitatea cumpărătorului român, pe termen mediu şi lung.

2.240 euro este preţul unui apartament lângă Râşnov, o săptămână pe an

CE OFERĂ REȚETA TIME-SHARING

– Dreptul de proprietate asupra unui imobil timp de o săptămână/an
– Săptămâna aleasă este fixă şi nu poate fi schimbată
– Taxa de întreţinere se plăteşte anual, pentru săptămâna aleasă
– Dreptul de proprietate poate fi vândut sau moştenit

Eşecul Loteriei Române

206-50590-13_loteriaromana_logo_15.jpgPREMATUR Loteria Română a cumpărat în 1995 un ansamblu cu 11 vile în Poiana Braşov care au fost oferite ca premiu la loz în plic, în sistem time-sharing. In­tro­dus probabil prea devreme pe o piaţă care nu auzise de acest sistem, afacerea a prins rapid un iz de escrocherie. Un grup de persoane cu „spirit antreprenorial“ a cumpărat la vremea respectivă drepturile de proprietate de la câştigătorii lozurilor. „Complexul Vila de Aur a fost gândit pentru a se vinde în sistem time-sharing, însă era o noutate pe piaţă la acea vreme şi nu a prins la români. Plus că nu exista o lege prin care să vinzi în time-sharing, aşa că au fost nevoiţi să le vândă în sistem de coproprietate“, îşi aminteşte Viorel Popa, preşedintele Asociaţiei de Proprietari „Vila de Aur“ din Poiana Braşov, formată după ce compania care a dezvoltat complexul şi îl administra a intrat în faliment.

RECOMPENSĂ Cele 11 vile sunt împărţite în 1.600 de cote, dintre care 200 sunt încă deţinute de Loteria Română. Neavând posibilitatea să le vândă, Loteria, prin sin­dicat, le oferă angajaţilor câte o săp­tămână pe an. Proprietarii plătesc lunar 40 lei pentru întreţinere şi zece lei anual impozitul pe pro­prietate. Dacă se cazează în complex, plătesc doar consumul. Vilele se şi închiriază la un tarif de 20 de euro de persoană/noapte. Fiecare casă are trei apartamente de câte trei camere.