Înainte de consiliul JAI din 8 decembrie, PSD se lăuda că a convins toată stânga din Europa. Orice țară a avut dubii s-a transformat într-un susținător: Suedia, Finlanda, Olanda. Doar Austria s-a găsit să strice, în ultima clipă, șansele de aderare.

Lobby-ul nu a avut niciun efect

Grăbit să își aroge o (mare) parte din meritele pentru o iluzorie admitere în Schengen, PSD a dat asigurări că a demarat o serie de întâlniri și discuții cu SPO (socialiștii austrieci), pe care i-a transformat deja în susținători ai României. Asta era înainte. După momentul ratării din 8 decembrie, PSD s-au trezit că tot lobby-ul nu a avut niciun efect. Nu le-a mai rămas decât să se scuze că, de fapt, dreapta este la putere în Austria, iar socialiștii austrieci nici nu prea contează. Dacă ar fi contat, România era deja în Schengen.

Replicile PSD sunt doar un joc de imagine, pentru că, în parlamentul de la Viena, TOATE partidele de la stânga la dreapta sunt împotriva admiterii României și a Bulgariei în Schengen. Pe agenda politică din Austria, imigrația este o temă sensibilă pentru toată lumea, altfel ar marca puncte electorale doar extremiștii austrieci. Dacă nu s-a putut rezolva nimic cu vorba bună, poate la SPO mergea varianta cu punga de bani, cum s-a putut la Eva Kaili, eurodeputata socialistă din Grecia prinsă cu mâna până la cot în sacul cu petrodolari din Golf. Dacă asta este metoda de succes la vârful socialiștilor europeni, poate ar fi fost cazul ca PSD să își scoată de la răcoare armata de corupți și să îi trimită pe ei în vizită “de lucru” la Viena.

PSD a rămas acum în off-side

Dacă SPO chiar nu contează, atunci de ce au mai avut loc discuții cu ei? Din păcate pentru demonstrațiile pe care PSD le face acum, SPO chiar contează, iar toate discuțiile purtate de PSD cu socialiștii austrieci nu au avut niciun rezultat concret. PSD a rămas acum în off-side și se plânge că SPO este „doar” în opoziție. PSD a uitat că încă mai discutăm, în 2022, despre admiterea în Schengen, pentru că, în epoca Dragnea, România era cu un picior afară din UE, ca urmare a mutilării legilor justiției, din 2017. Pe atunci, Schengen nici nu mai era o variantă de lucru, iar cancelariile occidentale nu știau dacă România mai merita să fie în UE. A fost nevoie de o serie de premieri de la PNL ca să repare pocinogul făcut de PSD pentru că Liviu Dragnea nu dorea să intre la închisoare. Prin comparație cu 2017, în 2022 motorul românesc a pornit de la prima cheie, dar mașina tot nu s-a mișcat de pe loc.

PSD a făcut tot ce a putut ca să îi asume cât mai mult din meritele unui eventual succes la Consiliul JAI din 8 decembrie, iar acum face tot ce poate ca să spună că nu a avut nimic de-a face cu eșecul care a fost decizia de respingere de la Consiliu.

Această comparație auto este foarte neplăcută pentru șoferii de tir care tremură iarna ore (chiar zile) în șir la granița cu Ungaria sau turiștii care fac cozi interminabile când merg vara în vacanță, în Grecia. Ei sunt cei care chiar stau, pe bune, în vămile de intrare în Schengen și se simt cetățeni europeni de rangul al doilea.