Regina Elisabeta a II-a este regretată de familie, fani și admiratori. În Marea Britanie, moartea ei la vârsta de 96 de ani a pus în mișcare un aparat de stat care a stat în inactiv timp de 70 de ani – de când tatăl Elisabetei, regele George al VI-lea, a murit în 1952.
Guvernul britanic a numit protocolul complicat de gestionare a morții Elisabetei „Operațiunea London Bridge”. Acesta cuprinde de la regulile de succesiune până la procesul de aducere a sicriului reginei de la castelul Balmoral din Scoția la Londra.
Care este protocolul privind înmormântarea Reginei?
Trupul neînsuflețit al Elisabetei va fi adus din Scoția la Palatul Buckingham din Londra. O procesiune ceremonială îi poartă sicriul până la Westminster. Aceasta se află la Westminster Hall timp de trei zile, timp în care publicul o poate vizita timp de 23 de ore pe zi.
Sicriul Reginei Elisabeta a II-a urmează să fie expus pe un catafalc de onoare pentru ca publicul britanic să îi aducă un ultim omagiu. Sute de mii de oameni sunt așteptați să treacă pe la căpătâiul Reginei.
Regina Mamă a fost ultima personalitate care a fost expusă pe catafalc de onoare în Marea Britanie. Se estimează că 200.000 de persoane au venit să-şi prezinte omagiile pe parcursul a trei zile, relatează The Guardian.
Regina Elisabeta va fi înmormântată conform tradiției britanice
Conform tradiției, funeraliile reginei vor fi funeralii de stat, o onoare rară, rezervată în general suveranului.
Singurul monarh care nu a avut parte de funeralii de stat în ultimii 295 de ani a fost Eduard al VIII-lea, care a abdicat.
Funeraliile de stat au avut loc, în rare ocazii, din ordinul monarhului și prin votul Parlamentului care a asigurat fondurile necesare, pentru personalități distinse, printre care Sir Isaac Newton, Lord Nelson, Ducele de Wellington şi prim-ministrul Sir Winston Churchill.
Ultima înmormântare de stat din Marea Britanie a fost cea a premierului Winston Churchill în 1965, iar ultima înmormântare de stat pentru un suveran a fost pentru tatăl reginei Elisabeta, Regele George al VI-lea, în 1952.
Înmormântările de stat sunt finanțate din fonduri publice și sunt responsabilitatea Earl Marshal şi a College of Arms.