„M-am gândit că trebuie să fac ceva, absolut orice să înving boala, pentru că mai am multe de realizat. M-am gândit la proiectele mele, pe care nu le-aș putea duce până la capăt. Mă gândeam la Paris, pentru că trebuia să plec la Paris, la Săptămâna Modei, și prietenii mei îmi spuneau: «Ai înnebunit? Nu se mută Parisul de acolo». Și, nu în ultimul rând, mă gândeam că, până la vârsta asta, am demonstrat că sunt un luptător și că pot învinge aproape orice. În mintea mea părea o luptă mult mai ușoară decât a fost, eu chiar credeam că o să mă operez și gata, am terminat cu problema, mă recuperez repede, nu trebuie să amân foarte multe proiecte care erau în derulare și stabilite de luni de zile”, a spus Cătălin Botezatu pentru Viva!.

Botezatu a explicat că pe lângă atitudinea pozitivă, resursele financiare reprezintă de asemenea o condiție importantă pentru menținerea sănătății:

„Nu m-am gândit că e chiar așa complicat… Că recuperarea e grea, că o intervenție poate trage după ea alte intervenții, că am să stau cantonat în spital așa mult… Am fost rupt de tot o perioadă, nu am avut deloc contact cu lumea din exterior, nu am avut acces la telefon, fiindcă interfera cu aparatura la care eram conectat. De aceea, am panicat foarte mulți apropiați. Eram în spital în Turcia, nu mă puteau suna, eu nu răspundeam cu săptămânile la mesaje… Cu cancerul nu este de joacă, dacă nu ai toate resursele necesare, pentru că, la urma urmei, să nu fim ipocriți, trebuie să te adaptezi repede, trebuie să ajungi la un spital performant și să ai bani. Dar, repet, gândurile mele au fost că trebuie să-l înving, că trebuie să fac orice, dar orice, să merg mai departe și, nu în ultimul rând, să ajut oameni prin sfaturile și prin experiența prin care eu am trecut”.

Cătălin Botezatu a luptat singur cu boala

„N-a fost nevoie să mă îmbărbătez. În astfel de momente, și când am avut problemele cu inima, când am probleme sau când sunt bolnav, nu spun nimănui, nu vreau să afle nimeni. Într-un final, se află… Iar acum, fiind atât de grav, lumea a aflat și prietenii au fost alături de mine. Dar, altfel, nu aș fi spus nimănui și aș fi mers singur. E mai ușor să treci singur prin stările astea de confuzie, nu mi-am dorit să fiu văzut așa, nu mi-am dorit trafic la spital, nu mi-am dorit să vorbesc, nici nu aveam voie, dar nu mi-am dorit, sincer vă spun. Mi se părea că e o luptă a mea cu boala și trebuie să o duc singur. În plus, imunitatea mea după HIPEC (chimioterapia aceea localizată) era foarte slabă, contactul cu orice microb putea să fie fatal, așa că accesul la mine era restricționat de medici”, a mai explicat Cătălin Botezatu.

Cum a primit diagnosticul

„Efectiv, în momentul acela, poate alți oameni ar fi reacționat negativ, ar fi plâns, ar fi urlat. Eu doar am întrebat care e următorul pas. Pentru că eu cred că, în astfel de momente, oamenii trebuie să fie pozitivi și să găsească soluții. Eu nu am privit boala asta ca pe una fatală. M-am și ferit să îi spun numele, spuneam că am niște tumori, că sunt niște celule rele, cred că era o formă de negare cumva în subconștientul meu”, a spus Cătălin Botezatu.