Istoria contemporană este plină de teme definite drept controversate și trecutul României nu putea să facă excepție de la regulă. Românii contemporani sunt în mare parte convinși că era mai bine pe timpul fostului dictator, că era mai multă ordine și respect.
În plus, statul oferea locuri de muncă și locuințe tuturor cetățenilor patriei socialiste. Mulțimile sunt obișnuite să nu gândească și preferă să repete unele idei simple, unele fiind inoculate de anumite cercuri de interese. Culmea este că liderul comunist n-a făcut ceva bun pentru poporul român și nici n-a dorit fericirea acestui neam. Se știe că a luat decizia privind plata datoriei externe și consumul intern a fost redus în toate domeniile. A apărut termenul de alimentație rațională și produsele oferite de statul comunist erau în cantități mici, de proastă calitate și chiar pe cartelă ca-n vreme de război. Spun oamenii de astăzi că s-a făcut totul pentru binele poporului și că nu se poate realiza ceva măreț fără unele sacrificii. S-a reușit plata a 21,5 miliarde de dolari până în primăvara anului 1989, dar este interesant de observat că mortalitatea a crescut în raport cu anii anteriori experimentelor economice. Semnele crizei au apărut vizibil în anul 1980 și s-a ajuns la tragedii mari, lipsa alimentelor fiind combinată cu cea a medicamentelor. Dacă în 1975 erau înregistrate 197.538 de decese, în 1980 erau deja 231.876. Moartea a cosit masiv în 1987 când s-a ajuns la un vârf de 254.286 de suflete. Au urmat în 1988 alți 253.370 de cetățeni.
Mortalitatea a rămas ridicată
Lipsurile alimentare și slaba dotare a spitalelor a făcut ca mortalitatea să rămână ridicată și după alungarea și execuția dictatorului, respectându-se consecințele vremurilor de război. S-a ajuns la un vârf de 263.855 de persoane trecute la cele veșnice în 1992. Era ceva absolut normal după ce statul comunist îngropase banii prin canale imense și prin construcții de prestigiu precum Casa Poporului. Oamenii au rămas cu ideea fixă privind buna guvernare ceaușistă, dar datele statistice demonstrează că a fost o catastrofă care a măcinat poporul român. Nici acum nu pot înțelege că Republica Socialistă România făcea parte din marele lagăr socialist și chiar a fost viață ca-n sistemul concentraționar stalinist. Nu se făcea ceva pentru fericirea locuitorilor de rând și conta doar ideea triumfului ideilor comuniste la nivel planetar. Numărul de victime era ceva lipsit de importanță pentru conducătorii totalitari, dispariția unor ființe mai sensibile, cum ar fi bătrânii și persoanele cu handicap, fiind chiar de dorit. Trebuia să fie o națiune energică și nu era loc pentru cei ce nu puteau să muncească sau să lupte.
Romanii ștergeau din istorie orice urmă a unui conducător rău și poate practica antică ar trebui aplicată și în cazul dictatorului comunist.