Criza climatică a devenit mai clară ca niciodată, dar până acum nu a reușit să-i oblige pe marii emițători de emisii să-și sporească concret acțiunile. În următoarele două decenii, guvernele proiectează o creștere a producției globale de petrol și gaze și o scădere modestă a producției de cărbune, arată raportul UNEP.
Luate împreună, aceste planuri vor face, prin urmare, ca producția de combustibili fosili să crească până în anul 2040. Directorul executiv al UNEP, Inger Andersen, crede că „mai avem timp pentru a limita încălzirea pe termen lung cu 1,5 ° C peste nivelurile preindustriale, dar această fereastră de oportunități se închide rapid”.
Principalii producători de cărbune, petrol și gaze intenționează să își mărească producția
Cel mai îngrijorător lucru este că aproape toți principalii producători de cărbune, petrol și gaze intenționează să își mărească producția, transmite ONU.
Planurile de producție și proiecțiile guvernelor ar duce la aproximativ 240% mai mult cărbune, 57% mai mult petrol și 71% mai mult gaze în anul 2030, decât nivelurile globale, în ciuda a ceea ce s-a stabilit în Acordul de la Paris.
300 de miliarde de dolari către combustibili fosili, de la începutul pandemiei
Acest lucru a fost alimentat de fluxul de numerar incremental către combustibili fosili, în comparație cu energia curată, în faza de recuperare post pandemie. Grupul de state G20 a alocat 300 de miliarde de dolari către combustibili fosili, de la începutul pandemiei, iar sectorul se bucură în continuare de stimulente fiscale semnificative.
Lumea nu mai poate da înapoi de la trecerea la energia curată, iar o ușoară abatere în următorul deceniu va pune o povară substanțială pe generațiile viitoare, care vor rămâne blocate pe termen lung în încălzirea globală indusă de om, de peste 2 grade Celsius, subliniază UNEP.
Riscuri pentru drumuri, căi ferate, cabluri de internet subacvatice, terenuri agricole
Eliminarea carbonului din atmosferă este vitală pentru atingerea țintei și a nu asista în continuare la evenimente catastrofale, inclusiv la scufundarea orașelor importante. Acest lucru înseamnă riscuri pentru drumuri, căi ferate, porturi, cabluri de internet subacvatice, terenuri agricole, canalizare și rezervoare de apă potabilă, precum și pentru sistemele de transport.
Unele orașe vor dispărea de pe harta lumii; altele vor trebui să devină rezistente la aceste dezastre. Aproximativ 90% din toate zonele de coastă vor fi afectate în diferite grade, potrivit raportului Global Risk Forum al Forului Economic Mondial din 2019.
