Oricine va vrea sa infiinteze o companie de telefonie fixa nu are decat sa solicite o licenta de la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, sa-si dezvolte infrastructura necesara si sa cumpere echipamente.
Ordonanta de Urgenta privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, atat de asteptata de potentialii jucatori, a intarziat destul de mult, insa ministrul Dan Nica afirma ca „piata telecomunicatiilor nu sta pe loc”. „Exista operatori care si-au cumparat centrale internationale si si-au dezvoltat retele, inainte ca ordonanta sa intre in vigoare”, a adaugat Dan Nica.
Autorizarea generala, fara garantii si programe de investitii de sute de milioane de USD, este, totusi, in momentul actual, cea mai potrivita solutie pentru Romania – o piata destul de putin atractiva, in care organizarea unei licitatii (deci a unui concurs) este inadecvata.
Pana la urma, totusi, cine vor fi operatorii de telefonie fixa? In primul rand, companiile de telefonie mobila care vor putea oferi un pachet fix-mobil destul de tentant pentru clientii corporatisti, acolo unde operatorii mobili au patruns destul de puternic. „Cred ca toti operatorii de telefonie mobila vor fi interesati sa ofere servicii de telefonie pe piata locala si pe cea internationala”, afirma Nicolae Oaca, analist de telecomunicatii.
Operatorii occidentali nu sunt interesati de Romania
Recent, presedintele MobiFon, Ted Lattimore, si-a exprimat interesul de a intra pe piata internationala. Investitia necesara pentru a putea furniza un astfel de serviciu nici nu este prea mare, fiind necesara o centrala internationala si un contract de interconectare.
Pe piata internationala vor putea intra si furnizorii de Internet prin VoIP (serviciu, care, este deja disponibil, inainte de liberalizare), insa experienta operatorilor mobili pe piata telefoniei ii transforma pe acestia in principalii „favoriti” ai competitiei.
Pe de alta parte, piata locala este cea mai putin tentanta, intrucat necesita cea mai mare investitie/linie (de peste 600 USD) iar veniturile totale sunt cu aproximativ 50% mai reduse decat in cazul telefoniei mobile.
Practic, companiile de cablu care detin in total peste trei milioane de abonati ar putea fi niste furnizori ideali pentru telefonia fixa locala, insa nivelul scazut al abonamentelor ii impiedica sa realizeze investitii in echipamente de securizare, multiplexare si demultiplexare, absolut indispensabile. Investitia suplimentara se cifreaza in jur de 200 USD/abonat. Totusi, RCS este pregatit pentru a furniza astfel de servicii.
In afara de companiile private, posibili actori pe piata telefoniei fixe vor fi companiile si societatile nationale care detin o infrastructura de transport, alcatuita din mii de kilometri de cablu de fibra optica sau radiorelee digitale. In ciuda acestor avantaje, acestea au, totusi, un handicap in fata potentialilor parteneri straini: sunt companii cu capital de stat.
si a existat un moment prielnic privatizarii: inainte de 1998 – anul in care a fost liberalizata piata telefoniei fixe in majoritatea statelor UE. „Din acel moment, operatorii mari din Europa Occidentala nu s-au mai uitat catre Rasarit. Acestia, de teama concurentei, s-au concentrat pe propriile piete”, spune Nicolae Oaca.
si chiar daca, dupa 1 ianuarie 2003, piata din asezarile urbane nu va exploda, RomTelecom neavand emotii in privinta pozitiei de monopol, zonele indepartate, unde compania nu este inca prezenta, este o oportunitate pentru noii operatori. Dar, in aceste zone investitiile sunt mult mai mari, iar veniturile, mai mici, astfel incat recuperarea investitiilor va fi un proces indelungat si riscant.
Telefonia fixa este mai putin rentabila decat cea mobila
Telefonie Telefonie Cablu TV
mobila fixa
Investitia (USD/ abonat) 300-500 min. 600 100-200
Venituri/abonat la 100 USD investiti 60-100 max. 34 40
Crestere estimata a bazei de clienti in 2002 (%) 20-25 max. 10 max.15
Venituri totale estimate pentru 2002
(milioane USD) 900-1.000 900-1.000 140
