Catedrele de Informatica traiesc din sponsorizari

Informatica, sau mai pe romaneste stiinta utilizarii calculatorului, se afla in atentia diriguitorilor invatamantului romanesc dar, cum se intampla de mult timp pe luminatele noastre plaiuri, doar pe hartie.Era informatiei trambitata sus si tare de mai toata lumea are ca pivot central pentru viitor calculatorul. Stimatii nostri elevi trebuie sa ajunga sa-l foloseasca pentru a putea intra cat de cat pregatiti in mileniul trei, care se anunta, cel putin din acest punct de vedere, tare darnic. Calc

Informatica, sau mai pe romaneste stiinta utilizarii calculatorului, se afla in atentia diriguitorilor invatamantului romanesc dar, cum se intampla de mult timp pe luminatele noastre plaiuri, doar pe hartie.
Era informatiei trambitata sus si tare de mai toata lumea are ca pivot central pentru viitor calculatorul. Stimatii nostri elevi trebuie sa ajunga sa-l foloseasca pentru a putea intra cat de cat pregatiti in mileniul trei, care se anunta, cel putin din acest punct de vedere, tare darnic. Calculatorul este deja la ordinea zilei chiar si pentru Romania, si fiecare persoana stie ca pentru a se angaja trebuie sa aiba minimum de cunostinte pentru a folosi aceasta minunatie a secolului XX. Scoala trebuie sa pregateasca tinerii pentru viitor, viitor care se anunta complicat pentru cei ce nu stiu sa foloseasca calculatorul. Pentru asta este nevoie de un laborator de informatica in fiecare scoala, cu minimum zece calculatoare. Mai mult ca sigur ca in strainatate acest lucru este posibil. Dar la noi nu. Mai mult decat atat, investitiile de la bugetul statului prin intermediul Ministerului Educatiei Nationale sunt zero de doi ani de zile.
Intrebarea fireasca este ce poate totusi sa faca un director de liceu sau de scoala pentru a se dota? Raspunsul a venit din partea dlui Lungu, seful Directiei de Informatizare din cadrul ministerului: „Scoala trebuie sa caute sponsori.” Asa ca domnul director al scolii X se transforma peste noapte in manager in toata regula, alergand dupa cateva zeci de milioane bune.
Cateodata, figura tine in cazul liceelor care au un nume, Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti facand rost de o sponsorizare prin care au fost dotate doua laboratoare. Mai mult, cu calculatoarele vechi se intentioneaza infiintarea unui al treilea laborator, care sa fie utilizat de clasele care nu au profil informatic. Toate bune si frumoase, dar cate scoli isi permit asa ceva?
Se poate spune ca a inceput o concurenta la nivelul liceelor, fiecare trebuind sa adune atat profesori buni, cat si o baza materiala satisfacatoare pentru a atrage elevii.
Proiecte refuzate de Ministerul Finantelor
Toata lumea stie ca este nevoie de sume imense pentru a umple golurile din scolile si liceele noastre, dar se pare ca resemnarea a cuprins toate ierarhiile. Proiecte de reabilitare a liceelor se fac, documentatie exista, insa toate sau aproape toate se intorc cu aviz negativ din partea Ministerului Finantelor. Nimeni nu este suparat, nimic nu s-a rezolvat, poate data viitoar, poate la anul, cand or fi bani. Un calculator fara prea mari pretentii pentru o folosire normala costa aproximativ zece milioane lei. In conditiile in care o familie de conditie medie nu-si poate permite o asemenea investitie, rezolvarea acestei probleme cade pe umerii scolii.
Internetul este un alt aspect neacoperit de scoala. Reteaua RoEduNet deserveste in prezent aproximativ 400 de unitati scolare, finantate de minister. La aceasta retea se poate „agata” orice scoala sau liceu care dispune de o retea de calculatoare. Conectarea in sine este o formalitate, deoarece ministerul acorda oricarei scoli posibilitatea de a avea acces la Internet, costul conexiunii fiind suportat de la buget. Problema se impotmoleste iarasi la nivelul banilor. Lipsa de fonduri face ca ministerul sa nu mai aprobe conectari. Se pune problema ca, in anumite institute de invatamant, elevii sau studentii sa plateasca o taxa (in cadrul Politehnicii taxa ar putea fi de 50.000 lei) pe o anumita perioada de timp, pana cand ministerul face rost de bani pentru a suporta singur costurile. Asa ca, presupunand ca o problema este rezolvata, cea a dotarii, apare cea a conectarii, care nu se mai rezolva, cercul inchizandu-se in mod logic dupa cum a si inceput: se cauta un alt sponsor care sa suporte conexiunea. Liceele fara dare de mana si potentialul uman ridicat sunt condamnate, se pare, la bezna vesnica, dezinteresul la nivel central, cat si local fata de nevoile celor care vor iesi de pe bancile acestora constituind clar o forma de discriminare.
Programa scolara s-a umanizat
In cadrul programei scolare s-a trecut, de anul acesta, de la o forma oarecum rigida de predare, la prezentarea calculatorului si utilizarea acestuia in scopuri mai domestice. Ceea ce isi propune clasa a IX-a de liceu seamana foarte mult cu disciplina Birotica, in care elevii sunt trecuti foarte repede prin diverse editoare de text, editoare de imagine, programe de lucru cu foile de calcul etc. Profesorii sunt de parere ca au fost introduse foarte multe programe de invatat si ca abordarea acestora se poate face numai superficial. Solutia lor este una de compromis: spunem ca ei, dar facem ca noi.
De vreme ce Informatica constituie materie in cadrul programei de invatamant, este normal ca elevii sa nu o invete numai teoretic; altfel este ca si cum am lua notiuni despre mers, fara ca nimeni sa ne promita ca vom avea vreodata picioare.